Like?:)

luni, 22 martie 2010

Între blestemul de părinte şi moştenirea genetică (4). Hadria

Primele cuvinte ale Mirunei? „Nu”, „Du-te”, „Eşi” (ieşi), „Mpace” (nu-mi place). Aveam o cockeriţă, Hadria, cu ea se certa de obicei fiica noastră, dar tot cu ea împărţea mâncarea.
Într-o zi rămân fetele acasă cu cele două bunice (cred că unica dată). Vine Ana:
- Unde-i Miruna?
Sar amândouă bunicele. Miruna era la castronul Hadriei, din care mânca mămăligă, sub black-and-ten-a privire a cockeriţei. Pentru Hadria, mămăliga era un fel de cozonac, mânca foarte rar şi-o aprecia ca atare (nici acum nu-s sigură că ştiu să fac mămăligă) şi chiar m-a mirat c-a lăsat-o pe pupăză la bunătăţile ei.
Relaţia fete-Hadria era oricum specială, copilele s-au născut cu câinele în casă şi pentru ele era de la partener de joacă, la prieten, frate, câine, cal, păpuşă, în funcţie de necesităţi. Hadria mânca de la ele hârtii, frunze, beţe, accepta să-i fie băgată pompiţa de mucozităţi în nas, să fie pieptănată, să i se pună baticuri, să fie înhămată la camion… De fapt, ce n-accepta? Inutil mă răţoiam eu la copile, zadarnic o luam de lângă ele, Hadria o tulea englezeşte şi tot cu ele o găseam. Dacă i-aş fi făcut eu a mia parte din ce-i făceau fetele cred c-ar fi auzit un cartier „comentariile” câinelui mea, că a mea era…
Într-o zi, Miruna, supărată foc, comenta ceva în bucătărie. Mă apropii tiptil şi-aud:
- Nu aşa, ai luat prea mult!
Mâncau şi ea, şi Hadria din acelaşi cornet de îngheţată, pe principiul „o limbă eu, o limbă tu”. Dar Hadria avea limba mai mare.

7 comentarii:

dandi spunea...

supermisto seria!! mi-o dai mie pe miruna?:)

simf spunea...

acum nu. atunci... poate ai fi avut o sansa.:)

Mikka spunea...

Haa-haaa-haaa!!! Hadria avea limba mai maree! Si biata pupaza (mmm...tzokkk-tzokk!) era doar o fetita cu limba micuta... care voia si fair play!
Of, ce frumuseti sunt aici! Mai tare ca in "La Medeleni". Papusa, cal, prieten.. O minune Hadria asta, ca si copilaria copilelor tale.
Tre' sa faci film din seria asta, musai! ori macar o carte.

simf spunea...

Esti o dulce, Mikka. Cand Miruna era la varsta de care scriu acum, un coleg a vrut s=o faca protagonista unei rubrici saptamanale, "Aventurile Mirunei". In fiecare zi venea sa ma intrebe ce-a mai facut.
Film... Carte... Nu-i mai bine pus pe blog?:)

Mikka spunea...

Eeee... vezi, deja se intrevedea ceva din viitor...
E minunat de pus pe blog, dar...
Stii, desi pare incredibil, sunt multe persoane care nu folosesc netul, din diverse motive.
O carte faina s-ar si traduce, nu-i asa?
Eee, deja ma duc departe. Dar ar merge o carte asa, si pentru copii si mai ales pentru copiii treziti in adultii frumosi.

dragos spunea...

"Draga Miruna, iti spun printre soapte
Imi place camasa ta de noapte
Dar, mai ales, vreau sa-ti dau de stire
Sa mi-o lasi ca amintire
Sa mi-o lasi ca amintire"...

simf spunea...

@Mikka, va fi o carticica de/pe blog, scriind imi amintesc alte si alte nazbatii ale Mirunei.
@Dragos. Cu Miruna ai vorbit?:-)

:-D