Schimb confort urban pe libertate rurală (96). Week-end de februarie

Nu m-am hărnicit cu plantatul în week-end, cu toate că vremea a fost destul de frumoasă. Sâmbătă a amenajat domnul şi stăpânul meu drumul cu sapa cea nouă şi în mod evident mai utilă (pe care a şi ascuţit-o) şi a trebuit să-i asigurăm materiale pentru curba cea încăpăţânat-lutoasă: rumeguş, pietriş, cenuşă şi aşchii de lemn. Aşa că de dimineaţă am făcut oareşce ordine de primăvară pe la acareturi şi-am greblat o parte din curte. Pe la prânz s-a pus un mândru vânt să bată şi a adus în curte milioane de frunze de prin preajmă, astfel încât acum sunt mai multe decât erau înainte de curăţenie; dar măcar s-a schimbat decorul, că n-avusesem frunze de arţar, stejar, fag; ca bonus, Hades a făcut bucăţi o cutie de After Eight, verde şi frumoasă, şi a înşirat rodul muncii lui prin toată curtea. Vântul a trântit şi rama programată ca acoperiş de răsadniţă şi, cum geamul a cedat, operaţiunea „răsaduri” se va reprograma pentru o dată incert viitoare.
Acelaşi vânt generos ne-a făcut să înţelegem ce-nseamnă „întors fumul”; ştiam că dacă bate cu putere e posibil ca fumul să nu se poată ridica bine, cel puţin până se încălzeşte coşul, dar nu mi-aş fi închipuit ce valuri incredibile vor ieşi. Ce-i drept, şi noi am încercat întâi cu focul din bibliotecă, asta în condiţiile în care logic ar fi fost să „încălzim” coşul într-una din camerele de la etaj. Aşa că în loc să creştem temperatura am scăzut-o, că au stat uşile deschise să iasă vălătucii ce ameninţau cu „parfumare” cărţile de pe rafturi. Când vântul s-a mai potolit, a făcut copilul nr. 2 focul în camera personală de la etaj şi apoi n-au mai fost probleme.
Mai sunt petice serioase de zăpadă pe ici, pe acolo – în afară de tentativa de ninsoare de azi-noapte -, dar mirosul s-a schimbat, deja o nuanţă primăvăratică se insinuează în atmosferă, aşa că am eliberat chioşcul şi l-am pregătit de vremuri calde. Abia aştept o zi de sfârşit de săptămână cu temperaturi rezon, să putem mânca afară. Am scos şi băncuţele în curte, am curăţat lămpile solare, urmează să coborâm hamacul şi să scoatem scaunele pliante.
Duminică a fost o zi incredibil de relaxantă şi de faină, chiar dacă a fost destul de frig, am avut oaspeţi, am primit nişte lalele roşii frumos mirositoare şi nişte plăntuţe pe care nu ştiu cum le cheamă, dar Daiana o să-mi povestească ea cum să mă port cu ele. Domnul meu a avut prilejul să folosească roşul târnăcop achiziţie recentă (a scos nişte liliac, cititorii avizaţi ştiu cât de greu se execută operaţiunea) şi a recunoscut că fără târnăcop nu se descurca. Răzvan a făcut mea culpa că m-a ironizat câteva zile pe tema achiziţiilor mele, eu am zâmbit hâtru în colţul gurii, că doar pentru liliac şi pentru duminica asta am cumpărat eu târnăcopul.