Schimb confort urban pe libertate rurală (98). Primăvară of-of, măi-măi

După ce o săptămână primăvara părea că se insinuează timid, au venit „gerurile de revenire” despre care citisem că-s cele care fac cele mai mari ravagii în zona noastră geografică (şi care în acest an sunt prognozate să ţină până prin 10 martie). Chestiile mici şi verzi (sau roşcate) care tot apăreau în grădiniţă, narcise, zambile şi alte flori pe care le-am pus eu acolo - şi-am uitat ce am pus - au fost acoperite de zăpadă; la fel şi cei doi ghiocei de pădure care înfloriseră. Am dat puţin neaua la o parte ca să văd ce fac cele cinci lalele care apăruseră din bulbii olandezi plantaţi în toamnă, par că o duc bine mersi, dar am emoţii pentru ele.
Prin preajmă demarase săptămâna trecută operaţiunea curăţat pomi, aşa că şi domnul meu a dat startul acţiunii „îngrijit livadă”. Nu contează că tanti cu recensământul agricol a considerat că-s „pomi disparaţi”, pentru noi e o mândră livadă ce trebuie drăgălită. În acest scop, în primă fază au fost cumpărate o foarfecă de pomi, o pompă de stropit şi magalvaisurile aferente „îmbăierii” de primăvară. Apoi s-a trecut la „ciuntit doi meri”, că numai tăiere nu e ce-a făcut Răzvan, i-a chelit pe bieţii pomi, cică „tăiere de creştere”. N-am fost acasă când s-a executat operaţiunea, dar mi-a garantat domnul meu că pe ceilalţi îi tunde ca-n primăvara trecută, când coafura le-a venit chiar bine. S-a ţinut de cuvânt şi a toaletat încă vreo patru meri, după care a început să ningă, aşa că operaţiunea a fost amânată pentru un termen neprecizat.
Până atunci, avem dimineaţa exerciţii de înviorare: întâi cu roşia lopată de zăpadă, apoi cu lopăţica de floricultură – spart gheaţa din apa câinilor – şi la final mersul vioi către maşina parcată mai jos, că în curte nu mai ajunge pentru moment. Mă consolez cu gândul că peste câteva zile va fi martie şi, cel puţin teoretic, tot vine primăvara.