Bracul vecinilor a murit; avea cam
cinci luni şi a răcit de la urma fină de ploaie ce-a fost la
început de septembrie.
Nu l-au tratat, au privit problema în
stilul clasic al satului – dacă are zile scapă -, stil în care
se privesc şi pe ei: rabdă strângând din dinți și ajung la medic numai când sunt în stare
gravă.
Mai toată viaţa mea am considerat că
atitudinea asta e rezultat al lipsei de instruire, a necunoaşterii
şi neînţelesului, a carenţelor în educaţie şi, de ce nu? - a
promiscuităţii.
Cu alţi ochi, acum văd că este de
fapt un alt mod de educaţie, o altă viziune, un alt unghi de
abordare. Un alt mod de a se raporta la viaţă, la moarte. Fără
resemnare, deschis, cu seninătate.
Unerori mă întreb dacă lumea în
care trăiesc nu e doar o iluzie zărită dintr-un univers paralel
sau, în cel mai bun caz, tangent.
14 comentarii:
"Lumea in care trăim?"...as zice tara in care trăim...plină PINa la refuz de cretini,idioti,libidinosi ,oameni dacă pot sa zic fără educație care sunt tot mai mulți....din păcate!cum sa lași un suflet fără o farama de șansa la viața?cretini!bietul catel!revoltator e satul nostru românesc...din păcate!mirela
Poate n-au avut bani.
@mirela - ei au facut ceea ce-au stiut: au dus catelul in casa, la caldura, i-au dat ciorba si lapte calde, l-au invelit.
@Diana - n-au avut, ce-i drept, dar si de-ar fi avut nu-l duceau la medic, sunt convinsa.
Poate nu au avut bani ....or fi făcut ce au știut darrrrr in general asta e conceptia taranului roman din satele noastre...in general!...din păcate!mirela
Noi avem celebra ''miorita''.Ce pretentii sa avem(si sunt atatia caini peste tot)
Nu ma mir. Atat timp cat un cretin a legat un cal de copac si i-a taiat picioarele cu toporul pt ca a indraznit sa intre la el in curte (desi daca un cal a putut sa intre in gradina imi inchipui ce gard frumos si ingrijit avea) de ce sa ne miram de asta? Si eu ma revoltam dar pana la urma am inteles si eu ca asa gandesc ei si nu ai ce sa le faci. Stiu pe cineva nascut si crescut la tara, la curte dar orasenizat un pic. La fel gandeste, ar omori oricand un animal fara sa clipeasca si nu concepe sa ai animal in casa, sa-l duci la doctor si sa-l pupi. Trebuie sa mai treaca inca 2mii de ani ca sa se schimbe ceva. Cei de la tara (nu zic ca nu sunt si la oras asa specimene) inca gandesc ca in epoca de piatra, animalul e un obiect de care ma folosesc si atat. A murit, da-l naibii, mai iau altul.A gresit, il omor, n-a gresit cu nimic, tot in bat putin preventiv.
ei, e lunga discutia despre atitudinea romanilor de la tara fata de animale. e lunga si grea si dura. e de condamnat din punctul meu de vedere, dar nu stiu a cui e vina.
in privinta felului in care isi privesc propriile boli, aici nu pot fi de acord cu tine, simona. a a avea grija de sanatatea proprie e chestiune de respect. daca nu e respect de sine, macar e pentru cei din jur, care se presupune ca vor fi obligati sa te ingrijeasca. daca am pretentia ca sotul/sotia/copiii sa ma ingrijeasca atunci cand cad lat pentru ca nu m-am invrednicit sa-mi port de grija, atunci de ce oare nu pricep ca si animalul meu are acelasi drept si sunt obligat sa-i port de grija si sa-l ingrijesc, daca el singur nu poate?
suntem inca trogloditi ca natie din punctul asta de vedere, nu e vorba de unghi din care privim, de atitudini fata de boala sau de resemnare.
@yosu - cainele dusese cumparat, il iubeau. dar stilul miortic de actiune e incontestabil.
@Anonim - nu-s oameni nici rai, nici cruzi, lor, in felul lor, le-a pasat de catel, l-au iubit, inca sufera dupa pierderea lui (au ramas cu femela de brac, sora catelului care a murit). nu considera animalele ca fiind obiecte - trebuie insa sa fie utile -, nu le pupa, insa nici nu se opun ca baietelul lor de 3 ani s-o faca. numai ca vad viata printr-o lentila straina mie, iar eu nu pot sa-i inteleg.
@cristina - asta e ideea, nu se ingrijesc pe ei, nu-si ingrijesc animalele in caz de boala. si nu-i resemnare, e un mod senin de-a privi problema. pe mine insa ma depaseste si nu pot sa nu ma intreb continuu: CUM???
ce e "bracul"? e catzelul inventat de humanoizi pentru distractie?
@ranger - e caine inventat pentru vanatoare
...dap, vinatoarea tot distractie e indeletnicire rezervata lichelelor penale, di ezemplu un sobolan fricos dar parsiv-nastase,...
Bieti rumanoizi cu scoala! Ati citit "Miorita", nu? Puteti sa o mai cititi de o mie de ori, tot nu veti pricepe nimic. Dispretuiti satul, oamenii lui, conceptiile lui crude, needucate, etc.? Mai onest este sa recunoasteti, ca autoarea blogului, ca nu ii intelegeti pe oamenii astia, ca va sunt straine gandirea lor si perspectiva lor. Caini lasati sa moara fara o sansa, cai taiati cu cruzime pentru ca nu's ce-au facut? Exceptii, dragii mei, de care taranii s-ar ingrozi in marea, imensa lor majoritate! Dar, intr-adevar, pe ei nu se ingrijesc, dar nici nu se duc la nora sau la ginere in casa, ci stau pe priciul lor pana nu mai pot sa se opuna si sunt dusi pe sus; rabda caineste dureri, foame, mizerie, singuratate. Dispretuiti de scolitii lumii pe care ei ii respecta, din domnu si doamna nu-i scot, raman in conceptiile lor netulburati, credinciosi unei lumi construite intr-un fel care a traversat mii de ani si pe care tributarii lumii noi, incapabila sa ramana ea insasi macar un deceniu, nici macar nu il mai inteleg. Nu au acces la codurile acelui fel de lume. Sunt prea amarat ca sa mai continuu, as deveni rau si nu merita comentatorii acestei postari. Oricum, ii asigur de toata compasiunea mea pentru modul luminos si deschis si militant si pe val si sentimental si... in care privesc problema relatiei taranului cu natura, cu accent special pe reactia lui fata de animalele bolnave.
PS Lipsa de sentimentalism este neidentica cu cruzimea. Nici macar nu o favorizeaza, necum sa o presupuna.
Chiar ar fi interesant, Simona, sa deschizi o discutie despre asemanari-deosebiri intre om si animal. Cred ca ar iesi lucruri interesante.
Tie, Simona, felicitari - ai patruns sufletul satului cu o calda intuitie.
Mircea
@Mircea - ai prins in vorbe un ceva pe care eu nici nu mi-l exprimasem inca, era doar la stadiul de perceptie. nu inteleg spiritul taranului roman, dar ma atrage, ma fascineaza. si, pe cat de cald mi se pare taranul clasic, pe atat de tare il dispretuiesc pe cel pervertit la nonvalorile contemporane. poate c-ar iesi lucruri interesante intr-o discutie om vs animal. dintotdeauna am stiut ca iubesc animalele, dar numai de curand mi-am dat seama ca iubesc si oamenii.
Trimiteți un comentariu