Octombrie. Pe locuri, fiţi gata, start!

Dacă tot a venit octombrie în calendar – iar am uitat să schimb foaia, poate-mi amintesc în viitoarele două săptămâni – e clar toamnă, ştiu eu. Frunzele se îngălbenesc uşor, iarba nu mai creşte ca nebuna, e timp de cules roade, de pus provizii pentru iarnă, de făcut planuri pentru anul (agricol) ce vine.

N-am fost vreodată fan făcut conserve, cum de altfel nici nu-mi amintesc să mă fi atras ceva de ceea ce ţine de bucătărie, dar, când produsele sunt de pe tarlaua personală, ehe, se schimbă situaţia. Nu mor de drag nici aşa, dar, cum nici nu mai simt operaţiunea în sine ca pe-un calvar, în week-end-ul trecut m-am hărnicit. Am terminat de pus ardei pentru iarnă la congelator (cubuleţe şi copţi – pirostrii, tablă, foc de lemne, o, ie), am început să pun cherry-uri în punguţe tot la congelator (pe principiul am cules destule că m-am plictisit, hai să le expediez) şi am trecut la capitolul fructe. L-am ajutat pe domnul meu să culeagă via - prilej cu care am redescoperit gustul special al strugurilor de masă din practica agricolă a adolescenţei (condiţii de bază: mâini murdare de la culesul viei + struguri nespălaţi, eventual şi o şuviţă de păr bătută de vânt care să se insinueze nesuferit în gură) -, acum urmează să împrumute R. de la un coleg un soi de storcător care nu e teasc să facem şi noi must ca la carte, nu cu pasatorul de cartofi şi strecurătoarea de paste.

După struguri am atacat prin culegere directă şi apoi scuturare merele, operaţiune ce se află în plină desfăşurare, pe perioadă nedeterminată; deja am terminat cinci meri din care au ieşit fix cinci lădiţe pentru iarnă, în condiţiile în care am respectat mot a mot ce scrie în cartea despre pomi fructiferi de la MAST: numai fructele impecabile şi aproape simetrice. O cantitate mult mai mare de mere e pusă de-o parte pentru rachiu (după ce este tocată cu maşina pentru mere achiziţionată special de domnul meu anul trecut) şi o altă cantitate, mai mult decât dublă, cu fructe imperfecte, o planificasem pentru ras şi pus la congelator, măcar în parte. Nu mai e cazul, fie le-am dăruit, fie le-am mâncat. Constatare emipirică: îmi plac mult merele Florina, însă Parmen-Auriul nu mă încântă deloc.

Tot la capitolul fructe, am cules întreaga recoltă de două pere care mai erau în livadă şi le-am devorat la locul faptei, am cules şi prunele Anaşpet rămase (nu sunt fan prune, n-am mâncat) şi dacă tot eram în livadă am dat o tură de inspecţie printre legumele vecine. Varza de toamnă care era depresivă cred că s-a sinucis, morcovii sunt prea puţini – soiul târziu e kilograme boabe la hectar -, conopida n-are rod, dar depăşeşte un metru, sfecla roşie şi ridichea neagră sunt straniu de mari, brocoliul cică rodeşte, castraveţii îşi trăiesc a doua tinereţe, ardeii iuţi mexicani cresc cu spor, zmeura are flori şi ceva fructe, iar roşiile sunt harnice şi nu se ruşinează să facă în continuare flori.

Printre picături, domnul meu a curăţat coşurile, a terminat de aranjat ultimele lemne şi a golit piscina, eu am udat trandafirii şi grădina – mirosurile de salvie, busuioc, levăţică se combinau incredibil cu mirosul de struguri şi mere al părului meu.

Încheiere: cred că luna asta va fi roctombrie, prea mă trage aţa spre rock fm. It's my lifeeee...