Cum în lumea vegetală nu se
întâmplă mare lucru în perioada aceasta cu excepția avântului
vertical, iar despre afide nematozi păduchi purici păienjeni și
alte chestii pe care le tratează domnul meu cu respect, vermorel și
ceai de urzici nu-mi place să povestesc, punem de-un raport de
Cireșar despre dihăniile din dotare.
Pisicile mari sunt tot negre
şi-s bine, nu mai aduc decât ocazional câte o căpuşă, Maşa
mănâncă imens şi-i slabă în draci, vrea să scape de
progenituri din ce în ce mai des, lui Jinx i-a crescut glas, nu mai
e motanul tăcut care încerca să ne ceară din priviri sau să ne
arate ce vrea; şi-a pus sirenă pe care nu se teme s-o folosească
seara, când cu niciun chip nu-l mai putem convinge să rămână în
casă, iar mai nou şi toarce, cere mângâieli, ne trage capete în
gură, se urcă să doarmă pe noi, mai ales pe domnul meu. Pisucele
au nume deja, explorează lumea până-n locul de masă şi scuipă
înfoiate câinii ce vin să bea apă din găleata de pe treptele
terasei, folosesc litiera şi încep să mănânce crănţănele, dau
atacul la mâncarea lui Jinx şi-l invită
(zadarnic) la trântă, se caţără unde pot şi vor să se joace cu
noi.
Câinii mari năpârlesc cu
elan și îi suspectez că le place operațiunea, nu apuc să-i perii
de poftă, acolo, că iar lasă câte un smoc generos de păr prin
curte pe care vântul îl duce fie în chioșc, fie la bucătăria de
vară; au probleme cu articulațiile și mă răvășește gândul că
amândoi sunt aproape de speranța de viață a rasei lor; n-am
motive evidente să mă tem, se joacă, cer și oferă atenție, iar
dacă e să le încalce cineva terioriul brusc capătă viteză sau
sar gardul spre grădină cu grație. Hades are ca ultim hobby
săpatul pământului de la acareturi, de-arată zonele ca după
bombardament, chiar dacă le aranjăm săptămânal. Când încă
erau şobolani prin galerii, venea să ne invite să-i asigurăm cale
de acces, iar noi îl lăudam, îl ajutam; acum ne cheamă de câte
ori are el chef să fie băgat în seamă și e tare nedumerit că nu
venim. În restul timpului, plimbă şobolanul de pluş pe care îl
iubeşte tare.
Găinile sunt mai multe decât
am visat noi vreodată, adică patru care ouă, una care clocește 14
ouă (restul au suferit accidente accidentale) și domnul Le Coq –
cocoșul nostru care, din exces patern, s-a jumulit ca să poată
să-și ajute doamnele în perioada clocitului; arată într-un mare
fel, pene blonde, piele roz și oareșce ștepi mai maro între ele.
Lor li se adauga generația puberă: cei 15 pui pe care i-am luat de
la dom' colonel - care în mod surprinzător
au trăit toți -, obraznici,
gălăgioși, care mănâncă nonstop și cărora le-am pregătit la
sfârșitul săptămânii acesteia introducerea în înalta societate
a doamnelor găini (până acum puii au stat separat, într-o zonă
protejată cu gard de sârmă). Zona protejată trebuie eliberată,
dezinfectată și drăgălită că vine din spate generația
următoare: cei 11 puiuți ouă cu
picioare pe care i-a scos în curtea
noastră cloșca tot de la dom' colonel
(da, știu, e bun un dom'
colonel în vecinătatea omului și nu,
nu-l închiriem). Lor (poate) li se vor adăuga puii pe care îi va
scoate cloșca noastră neagră cu picățele, aflată acum într-unul
dintre cotețele pentru iepuri. Sprâncenele mi se ridică a mirare
gândindu-mă că e posibil să avem în toamnă, în curtea proprie,
30 de păsări. Hm... Gospodărie?!...
2 comentarii:
Sparg gheața la comentarii.
1. Recunosc că nu am citit decât despre găini - faină ideea cu boldatul ”titlului” de paragraf, își alege omul ce felie dorește. Câini, pisici, tu știi că sunt dincolo de fovea mea laterală, în timp ce galinaceele mi-s, ca să zic așa, în punctul focal. Mai scrie despre ele, poate tot faceți un iaz și vă luați rațe (am auzit că au o putoare... dar nu vă descurajati!)
Mă miram că țineți teenager-ii închiși, dar cred că este din pricina originii străine, ca să nu îi elimine autohtonii, nu?, dacă erau ca ăștia micii din ouă ieșiți în curte, cred că nu era nevoie de stagiul din lagăr. Presupun.
2. Am fost și am văzut terenul unde ziceam că pot pune de un lac, ceva. a- pârâul care vine din deal are albia la 100m dincolo de terenul meu, în alt teren de care mă desparte o a treia postață, de porumb. Intru imediat pe GEarth să văd dacă nu carecumva un colț al proprietății de care dispun se apropie mai mult de pârâu, să mă pot înțepa la el. b- am fost pe teren după ploile astea insistente și vreau să spun că era vegetație pe alocuri până la brâu, drumul de câmp în vegetație, de asemenea, apă până peste pantofi,noroi, etc. De asta nici nu am putut pătrunde în colțul pe care vreau să îl verific on-line. c- Incredibil, însă, ce putere de acoperire are iarba, într-adevăr nu există palmă de pământ gol, tot este ”mulcit” la milimetru.
3. Decisiv: dacă nu ești/devii țăran, e foarte greu să nu te ratezi!
@Ada - adolescentii au lagarul generos, dar ca sa-i putem lasa liberi in curte ar trebui sa putem sta o zi - doua cu ochii pe doamnele gaini, sa nu-i educe prea tare. mai ales ca avem una, roscata, tare violenta si conflictuala.
Trimiteți un comentariu