Tentative de considerații pe o temă relativă

* Să fii liber înseamnă să faci ce vrei, să mergi unde vrei, când vrei. Acasă e însăşi libertatea, fac ce vreau, când vreau, unde vreau, dacă vreau.
* Cu tălpile goale pe pământ, depinde mult mai mult de tine ceea ce ţi se întâmplă, eşti mai în siguranţă ca-ntr-o aglomerare urbană unde alţii hotărăsc pentru tine. Îmi vine să le spun, cu dispeţ, măi, chibritarule, celor care spun aaa, dar ce faceti cu atâta pământ, trebuia să vă luaţi şi voi acolo 300 mp, că-i de-ajuns să-ţi pui un gazon, un trandafir.
* La sat, oamenii „dau” bună ziua din suflet, cu zâmbetul pe buze, iar copiii sunt de-a dreptul delicioşi cum salută. La oraş, bună ziua e o formalitate încruntată impusă de cutuma societăţii.
* Plantele, animalele, oamenii nu sunt obiecte/unelte, au viaţă, suflet; ar trebui să respectăm şi obiectele pe care le avem, ele sunt pline de energia noastră, sunt încărcate de bucuria pe care am trăit-o când am realizat ceva cu ele.
* Încerc să aflu care e numele plantelor din flora spontană, ele nu sunt buruieni, nu trebuie reduse la un cod de bare, ci supravieţuitori; dacă despre mărar vorbesc numindu-l mărar, e normal ca şi pe vetrice s-o strig pe nume.
* Natura nu-i haotică, are o ordinea ei pe care ţinem cu tot dinadinsul s-o rânduim pe calapoadele noastre. De acord, n-are ce căuta păpădia lângă ceapă, dar cu ce m-ar deranja grăsiţa, care e şi ea o marcă de portulaca? Sau patlagina?
* Nu dărâma nimic înainte de a construi. Pui zece plante domestice, apoi poţi să scoţi din cele sălbatice.