Mai cu ploaie, flori şi activităţi conexe

După zile în şir în care a plouat responsabil, cu terenuri-mlaştină şi fântâni inundate, au urmat, cum era şi firesc, zile în care a apărut şi soarele şi n-a mai plouat continuu, ci doar în duşuri (ieri, recunosc, n-a plouat, dar am ajuns acasă spre 9). N-am putut intra în grădină decât întru mutat (lângă potecă) ceva spanac din răsadniţă în câmp – cât de mimoză poate să fie -, şi-n rest pentru inventariat eventualele schimbări. Cresc bălării şi muşuroaie de furnici felurite ca Făt Frumos, au apărut timid cartofii, fasolea nu a binevoit să răsară, iar răsadurile de roşii au căpătat o stranie culoare galben ciroză (prin sat, oamenii înlocuiesc răsadurile în solarii).

În grădină căpşunele nu vor să moară şi au flori şi fructe, pelinul, prazul şi hreanul domină prin vigurozitate, ridichile o duc cam bine, bobul creşte hărincuţ; ceapa şi usturoiul par cam mirate şi de vreo zece zile sunt decor static, nu vor să mai crească, au apărut plăntuţe din seminţele de leuştean, loboda roşie e sub formă de urme fine, iar mărarul e marea mea bucurie – verde, ascendent şi des ca o blăniţă. În curte, florile se desfăşoară curajoase: muscarii şi miozotul, phloxul şi vinca nu se dau bătute, au înflorit inul, cerastiumul, tradescantiile albastre şi căldăruşele (pentru prima dată), se deschid uşor iasomia, bobocii tufişului şi ai sacsului, iar ceilalţi trandafiri ameninţă şi ei.

Am scos covoarele din casă, socializăm cu vecinii, avem sursă de brânză de capră (cu livrare la domițil); casa din lizieră are proprietar nou, la casa popii lucrările avansează rapid, domnul meu a terminat cositul pe exteriorul gardului. Iepurica nu mai are râie auriculară, găinile se pare că au scăpat de păduchi şi le cam bate gând de clocit, pisicile înfloresc în meri, Zăvod plimbă lemne şi bucăţi de mochetă, jucării şi mingi şi a trecut la nivelul următor - acum sare în apa din lac şi face baie de-a dreptul - e alb, e în lac, dar nu-i nufăr.

Vremea trece frumos, fără să alerge, nu mai facem focuri, experimentăm făcutul pâinii şi ne bucurăm de explozia de viaţă ce ne-nconjoară. E bine.