Wow, multumesc frumos, Simona!:) Mi-ai inseninat ziua cu animalutele mele favorite de la voi din curte/casa. Criminal Igor, are culoarea aia gri petrol care-mi place de mor! Sa fie sanatoase toate si sa va bucure cu giumbusuri cat mai multe!
Gata, am terminat de citit tot blogul. Vreau sa-ti spun ca a fost o placere si-o relaxare pentru mine sa citest tot, inclusiv comentariile celor care ti-au scris. Ce m-a “super” impresionat : - Mutarea voastra de la oras la sat : bravo, felicitari! - Povestile despre copilul numarul 2 de cand era mica : m-am amuzat copios – nazdravana fata, dar foarte isteata si curajoasa! Bravo copilul numarul 2! - Figaro - atunci cand ati fost mai mult obligati sa-l dati – m-am bucurat apoi ca este bine - Seria “Schimb confort urban pe libertate rurala” – am avut multe de invatat - Grasul (Polux) – nu mai scriu de ce pentru c-o sa pling iar - Gonzales – s-a batut el cu dihorul si-a invins?! Bravo Gonzales, super Cocos ce esti! Ce m-a amuzat foarte tare: - Locul I – comentariile Cristinei - am ras cateodata de m-am spart - Locul II – comentariile Ireneidaiana – in plus, am aflat ca este nascuta in aceeasi zi cu sotul meu (ar fi tare sa fie si in acelasi an (1968). - Geocer – nu am inteles de ce a disparut din peisaj ? - PREMIU de excelenta si coronita aferenta – ADA – Doamne nu stiu de unde scoate toate comentarile alea, cred ca are o imaginatie foarte bogata! Si nu in ultimul rand, vreau sa-ti spun ca insist is eu sa scrii o carte (fac echipa cu Scutaru si ne infiintam la poarta cu pancarde ca sa te convingem. Sper ca n-am uitat ceva, dar daca da, revin cu inca un comentariu.
Te imbratisez cu drag, Mihaela
P.S – nu tin neaparat sa apara pe blog ce-am scris mai sus . E pentru tine, Simona. Daca tu decizi ca vrei sa postezi, nu am nimic impotriva.
@Mihaela T – public cu drag comentariul, macar pentru daiana, ada, cristina. copilul nr. 2 a fost o dulceata sa-l vezi la altii, insa sa-l ai in casa crede-ma ca n-a fost usor deloc; Figaro e tot bine-bine, grasul e in continuare cu noi, si sub nuc, si-n ganduri/vorbe, Cristina si Daiana sunt niste tipe realmente speciale (pe care le cunosc fata in fata gratie blogului; nu, Daiana nu-i nascuta-n 68), Geocer n-a disparut, doar ca a ales sa vegheze in tacere. ADA e de-a dreptul o institutie, nu pot spune ca are imaginatie, ci ca imaginatia il contine pe el :) va astept cu pancarte, acusi da caldura, roinita e faina, dau o limonada in chiosc, la hamac.:) multumesc pentru rabdarea si increderea care te-au facut sa citesti blogul cap-coada.
eu sunt nascuta-n 68 :-p Mihaela, daca eu sunt cristina care te-a facut sa razi si daca e de bine, iti multumesc. daca nu e de bine, asta e :)) Sa stii ca si eu am procedat la fel, am citit blogul Simonei cap-coada. Simona, speciala e aia care te priveste dimineata in oglinda, nu io! :-p Mai, multumesc oricum, aflu chestii noi despre mine. Cat despre pancarta de la poarta, eu nu va sustin in demers, caci stiu cum e si ce presupune si am inteles-o pe Simona cand a zis de ce nu scrie cartea. Daca se razgandeste, e spre binele nostru, dar e bine si numai daca scrie aici. So, go Simona, go!
@cristina - ca tot stii tu ce implica, ne vrei sa-mi fii redactor de carte? iei de pe blog, pui in ordinea ce ti-e draga si zau sunt cuminte si nu fac comentarii :)) (tu esti cristina de care vorbeste)
Buna, Cristina! Da, tu esti Cristina care m-a facut sa rad mult. :) Si, e de bine! Chiar iti multumesc pentru ca mi-ai adus mult zambet pe buze si in suflet in zilele urate de la serviciu. O sa vin si la tine in vizita ca acum stiu unde te gasesc. ;) M-am regasit in postarea ta -"Minusuri la inventar".
Da, Mihaela T., mă bucură aprecierile tale. Ne străduim, ne străduim... Fac pe interesantul, adevărul este că nu mă așteptam și mă bucur cu o deșănțată lipsă de modestie! Vai, M. T., credeam că sunt cel mai tâmpit comentator de pe bloc, ă, blog! (De fapt, acum, că recitesc, nici nu ai spus că nu sunt, ai spus că am imaginație) Mulțumesc, mă oblică, ă, obligă!
8 comentarii:
Wow, multumesc frumos, Simona!:)
Mi-ai inseninat ziua cu animalutele mele favorite de la voi din curte/casa.
Criminal Igor, are culoarea aia gri petrol care-mi place de mor!
Sa fie sanatoase toate si sa va bucure cu giumbusuri cat mai multe!
Simona,
Gata, am terminat de citit tot blogul. Vreau sa-ti spun ca a fost o placere si-o relaxare pentru mine sa citest tot, inclusiv comentariile celor care ti-au scris.
Ce m-a “super” impresionat :
- Mutarea voastra de la oras la sat : bravo, felicitari!
- Povestile despre copilul numarul 2 de cand era mica : m-am amuzat copios – nazdravana fata, dar foarte isteata si curajoasa! Bravo copilul numarul 2!
- Figaro - atunci cand ati fost mai mult obligati sa-l dati – m-am bucurat apoi ca este bine
- Seria “Schimb confort urban pe libertate rurala” – am avut multe de invatat
- Grasul (Polux) – nu mai scriu de ce pentru c-o sa pling iar
- Gonzales – s-a batut el cu dihorul si-a invins?! Bravo Gonzales, super Cocos ce esti!
Ce m-a amuzat foarte tare:
- Locul I – comentariile Cristinei - am ras cateodata de m-am spart
- Locul II – comentariile Ireneidaiana – in plus, am aflat ca este nascuta in aceeasi zi cu sotul meu (ar fi tare sa fie si in acelasi an (1968).
- Geocer – nu am inteles de ce a disparut din peisaj ?
- PREMIU de excelenta si coronita aferenta – ADA – Doamne nu stiu de unde scoate toate comentarile alea, cred ca are o imaginatie foarte bogata!
Si nu in ultimul rand, vreau sa-ti spun ca insist is eu sa scrii o carte (fac echipa cu Scutaru si ne infiintam la poarta cu pancarde ca sa te convingem.
Sper ca n-am uitat ceva, dar daca da, revin cu inca un comentariu.
Te imbratisez cu drag,
Mihaela
P.S – nu tin neaparat sa apara pe blog ce-am scris mai sus . E pentru tine, Simona. Daca tu decizi ca vrei sa postezi, nu am nimic impotriva.
@Mihaela T – public cu drag comentariul, macar pentru daiana, ada, cristina.
copilul nr. 2 a fost o dulceata sa-l vezi la altii, insa sa-l ai in casa crede-ma ca n-a fost usor deloc; Figaro e tot bine-bine, grasul e in continuare cu noi, si sub nuc, si-n ganduri/vorbe, Cristina si Daiana sunt niste tipe realmente speciale (pe care le cunosc fata in fata gratie blogului; nu, Daiana nu-i nascuta-n 68), Geocer n-a disparut, doar ca a ales sa vegheze in tacere.
ADA e de-a dreptul o institutie, nu pot spune ca are imaginatie, ci ca imaginatia il contine pe el :) va astept cu pancarte, acusi da caldura, roinita e faina, dau o limonada in chiosc, la hamac.:)
multumesc pentru rabdarea si increderea care te-au facut sa citesti blogul cap-coada.
eu sunt nascuta-n 68 :-p
Mihaela, daca eu sunt cristina care te-a facut sa razi si daca e de bine, iti multumesc. daca nu e de bine, asta e :)) Sa stii ca si eu am procedat la fel, am citit blogul Simonei cap-coada.
Simona, speciala e aia care te priveste dimineata in oglinda, nu io! :-p
Mai, multumesc oricum, aflu chestii noi despre mine.
Cat despre pancarta de la poarta, eu nu va sustin in demers, caci stiu cum e si ce presupune si am inteles-o pe Simona cand a zis de ce nu scrie cartea. Daca se razgandeste, e spre binele nostru, dar e bine si numai daca scrie aici. So, go Simona, go!
@cristina - ca tot stii tu ce implica, ne vrei sa-mi fii redactor de carte? iei de pe blog, pui in ordinea ce ti-e draga si zau sunt cuminte si nu fac comentarii :))
(tu esti cristina de care vorbeste)
Buna, Cristina! Da, tu esti Cristina care m-a facut sa rad mult. :) Si, e de bine! Chiar iti multumesc pentru ca mi-ai adus mult zambet pe buze si in suflet in zilele urate de la serviciu. O sa vin si la tine in vizita ca acum stiu unde te gasesc. ;) M-am regasit in postarea ta -"Minusuri la inventar".
Da, Mihaela T., mă bucură aprecierile tale. Ne străduim, ne străduim...
Fac pe interesantul, adevărul este că nu mă așteptam și mă bucur cu o deșănțată lipsă de modestie!
Vai, M. T., credeam că sunt cel mai tâmpit comentator de pe bloc, ă, blog! (De fapt, acum, că recitesc, nici nu ai spus că nu sunt, ai spus că am imaginație) Mulțumesc, mă oblică, ă, obligă!
Simona, vorbim.
Mihaela, multumesc de intentie, dar la mine nu-ti garantez ca te mai distrezi la fel :)
Trimiteți un comentariu