Ce-am mai făcut

Am intrat în decembrie, temperaturile diurne sunt uşor negative, mai o burniţă, mai un strop de ceaţă, o ploaie înghețată, ninsoare; socializăm cu lopata de zăpadă, geamurile maşinii trebuie râcâite dimineaţa, pe întuneric, lăzile cu lemne decorează iarăşi extinderea, în casă-i cald parţial uniform şi miroase a scorţişoară, brad, a ce-avem chef. N-am reuşit să arăm – nenea cu calul a spus întâi că-i pământul prea ud, apoi că-i parțial înghețat -, dar grădina e pregătită integral de iarnă, la fel şi zonele cu flori.

Curtea e deprimantă, săpăturile şi nivelările ulterioare au făcut ca la suprafaţă să nu mai fie pământul negru, fărâmicios, ci o argilă maronie, lipicioasă şi udă, care asigură o clisă constantă şi ţine apa. Aleile sunt inundate de noroi (e prezent constant sub zăpada firavă), trebuie să scutur, să mătur şi să spăl gresia de o mie de ori pe zi, să descopăr încălţările în cărămizile de lut în care sunt frecvent încastrate; pisicile mă ajută şi ele, îmi asigură lăbuţe maro peste tot, de la maşina de spălat şi cadă la braţele fotoliilor şi şezlongurile de pe terasă. Singurul zbenghi colorat în astă mare brună e capacul pus deasupra clapetei unic sens: e de-un albastru aproape electric, rotund şi cu găurele pe margine. 

Domnul meu a golit instalaţia de apă din curte, a făcut cei 7,5 l de ţuică (de care presupun că-i mândru, doar e ţuica lui, mai ales că toţi cei 8 l de vin sunt acri şi cu un gust ciudat); eu “ling” sute de cduri și dvduri în căutare de poze et comp, fac arhive și selecții, inventariez pozele din albume și cutii, le reașez pe alte criterii.

Timp domol şi aşezat – acasă, că profesional vorbind perioada e agitată. Dar trece, ştiu eu, şi vin sărbătorile. Dap.