Aprilie
cald, aprilie bun în piața centrală a urbei, cu soare-n ochi și
vânt în păr, cu oameni pe bănci și copii alergând după
porumbei.
O
copilă blonzie, având ușor peste 3 ani, dansează supravegheată
patern de-un tip cu ochelari de soare care vorbește ușor agitat la
telefon.
Fetița
cântă și se rotește fericită printre porumbeii veniți să
mănânce pufuleții ei, damele din zonă o privesc zâmbind
înțelegător, bărbații parcă nici n-o văd.
Tatăl
se ridică de pe bancă, merge lângă copilă, se așază pe vine
și-i prinde căpșorul în mâini.
-
Sara, de unde ai tu costumul nou și frumos?
-
Mi l-a luat mami!
-
Și ți-a spus mami să te îmbraci afară cu el?
-
Nuuu, a zis să-l purtăm noaptea în casă dar e atât de frumooos
că trebia să-l vadă toată lumea!
Fetița
are pantofiori roșii din lac, bolero din blană sintetică, tot
roșu, o bandană roșie și frumoasa pijama roz cu imprimeuri pe
care trebia s-o vadă toată lumea.
3 comentarii:
Of, ce ti.e si cu copiii si mofturile lor! Dar nici parintii nu.s mai prejos. Apoi daca la 3 ani are bolero si stie ca "trebie" sa impresioneze prin haine... mai tarziu... dar mai bine sa nu.mi duc gandul pana la capat, ca si eu am fata. :)
Noi avem cinci ani si tot mergem la gradi cu bluzele de la pijama pe motiv ca sunt frumoase :)
mie cel mai fain mi se pare cu fetitele STIU de mici sa-si traga tatii in piept, mai ales cand e vorba de haine. :)
Trimiteți un comentariu