Mai în glumă/Mai în serios

Mai în glumă

* S-a deschis sezonul la băi matinale la picioarele cu şlapi, le-am pus fier-beton marcator plantelor noi până ne obișnuim cu ele în decor, am terminat de spălat jucăriile de pluș (încă mă întreb de ce mai avem jucării de pluş în casă).

* Am debălăriat jardinierele și zonele cu flori, am scos cred că sute de plăntuțe de limba mielului și gălbenele care invadaseră cam tot, am smuls şi din ceapa perenă (crezând că-i iarbă) şi măghiranul dintre crăiţele pitice (mi s-a părut mie buruiană).

* Din ciclul bine că eşti tu deştept, am aflat de ce loboda mea roşie-mov devine în anul următor roz-verzulie: şitrul ticălos care îmi invada grădina an de an e, de fapt, lobodă spontană, taman bună de polenizare încrucişată; acum încerc să identific în teren ştirul.

Mai în serios

* Am pus ceva ardei iuți și roșii în grădină, floarea-soarelui (în cuiburi, nu oricum) și bulbili de usturoi, avem nenumărate feluri de cărăbuși, gândăcei, melci şi limacşi care degustă plantele grădinii, iar un gușter îmi păzește cutia cu unelte de grădinărit (ascuns, cuminte, în spatele băncii).

* A plouat cumpătat, în reprize, o narcisă albă s-a gândit să înflorească, încă îi face concurenţă magnolia – e primul an în care ne bucură cu flori o lună -, s-au deschis centaurea, căldărușele și cerastiumul.

* A pus domnul meu o cloșcă neagră cu picățele adusă din vecini care deja a mâncat două dintre ouă – găinile noastre n-au vreo intenție în acest sens, vor doar să facă striptis. 

* Ziua începe şi se termină în cântec de privighetoare: când privighetoarea se opreşte, e semn că e timpul să mergem la treburi; seara, primele triluri ne spun că-i cazul să ne tragem spre casă. Şi ne place.