Mai pe final

Se duce ușor luna mai – după mine, cea mai vie lună a anului, cea mai verde, când toate cresc peste noapte, înfloresc, te îmbată cu mirosuri meșteșugite -, grădina e deja mobilată cu plante dorite și populată cu insecte nedorite; soare în ochi și vânt în păr, băi de picioare în rouă, fluturi, păsărele gureșe și promisiunea caniculei ce va să vie.

La capitolul grădină, am pus și cel de-al treilea – ultimul – rând de roșii, urmează să cumpărăm câteva răsaduri de ardei gras și de țelină, am pus regina nopții și tutun pe unde m-a apucat (am și repicat în ghivece niște tutun, e mic și amărât), am scos ghivecele cu ardei iuți în plin soare, fără protecție. Cireșul de mai e bolnăvior, fructele au stagnat din creștere și încearcă să se roșească disperate, am scos sute de plante de limba mielului din ceapă (apărute spontan în stratul înălțat unde am avut anul trecut castraveți) și le-am folosit la mucirea castraveților actuali.

Săpăturile arheologice au scos la iveală fasolea; am smuls bălăriile de lângă ea, m-am bucurat s-o văd, și ea s-a bucurat că mă vede, dar a doua zi avea frunzele dantelate - o mănâncă cineva cu spor, căutăm soluții. Ovăzul cere cosit, ghizdeiul dintre pomi n-a apărut deloc – faină plasă am luat cu semințele -, prunii sunt plini de rod - aștept cu interes urmarea -, coacăzul face fructe, zmeura e înflorită.

În curte încep să înflorească trandafirii, vegetația e luxuriantă, zona de flori începe să arate a parțial cottage garden cum îmi doresc, în amestec cu plante aromatice, iar în jardineierele metalice cresc cu elan plante, dintre care recunosc doar regina nopții și crăițele, în rest nu am curaj să le smulg că mă tem că-s plante folositoare omului pe care nu le cunosc încă.

Domnul meu a legat via, a cântat iarăși la motocoasă - curtea și potecile din grădină pentru moment -, mirosea divin, iar la portița dinspre grădină mirosul era chiar năucitor – din stânga, iasomie, din dreapta – bujori, de peste tot – iarbă proaspăt cosită.

Și, după cum era firesc, am mers desculță.