Fragmentar

* Furtuna prognozată, cea care a inundat Bucureştiul, n-a mai vrut să vină - e o superputere de-a mea, ratez furtuni, cutremure, apocalipse, sfârşituri de lume. Mai e o furtună promisă pentru sâmbătă, spre să n-o ratez.

* Dimineaţă, până-n 7: pe marginea drumului, un căţeluş lângă o pungă bleu. Vecinii n-au cățele nesterilizate, l-a adus cineva, probabil unul dintre cei care muncesc la cele două case şi o pensiune aflate în construcţie.

* Nu mai culeg plante pentru ceai să le usuc – pe cele de anul trecut va trebui să le arunc aproape integral, singurele ceaiuri pe care le-am băut au fost verde şi din fructe -, dar am dat startul la provizii de iarnă: ceva lobodă roz la congelator şi leuştean la oţet.

* Zilnic mai plantăm câte ceva, roşii, castraveţi, plante aromatice, mai plivim, preţ de o jumătate de oră. Apoi alternativ: udă plante, perie mâţe, caută-le de căpuşe, fă mâncare pentru câini, dă cu insecticid la găini, că iar colecţionează păduchi.

* După cum era şi firesc, la două zile după ce-a adus domnul meu cloşca blondă din vecini, au început şi găinile noastre să clocească. Câinii nu s-au desclocit deocamdată: stau hotărâţi în jardiniere, peste florile mele.

* Seara, e invazie de limacşi; chiar dacă mi-e o scârbă atavică de ei, îi culeg cu mătura și fărașul, îi plantez într-o groapă şi-i tratez cu apă uşor cam clocotită – limacșii nu mai ies de acolo, ori nu știu să înoate, ori au rău de adâncime.

Pentru cei care au deschis calculatoarele mai târziu, aș vrea măcar o săptămână de sâmbete.