Azoychka
– soi semitimpuriu nedeterminat cu fructe mari, galbene, cu coaja
subțire. Gust savuros, zemoase, nu rezistă la transport; cresc
frumos în câmp, nu-s pretențioase, firave, bolnăvicioase, dar vor
multă apă. Le cultivăm și anul viitor.
Black
Krim
(adică negre Adina ot Vâlcea) – soi semitimpuriu nedeterminat cu
fructe mari maro-roșcate și capac verde, cu coaja subțire, nu
rezistă la transport. Gustoase tare, cu zeamă din belșug, cresc
bine în câmp, n-au pretenții deloc. Le cultivăm și anul viitor.
Roma
–
au creștere nedeterminată, fructe mici, roșii, lunguiețe, cu
coaja grosuță, pulpă multă și zeamă mai deloc; gust ușor fad,
nu prea merg consumate crude, mai repede uscate la soare sau făcute
pastă de roșii. Mă mai gândesc dacă le cultivăm și anul
viitor, probabil nu, că vreau să testez şi San Marzano.
De
Buzău –
soi nedeterminat, fructe medii şi mari, sferice, cu gust absolut
banal – roşii de piaţă -, coajă groasă, rezistă după
culegere zile-n şir în coş, în bucătărie. Cresc fain în câmp,
n-au pretenţii, sunt bune pentru bulion. Nu le mai cultivăm curând.
Cherry
roşii,
portocalii, galbene, negre, unele rotunde, altele lunguieţe –
plante nebune care cresc până la cer, singura lor pretenţie e un
arac zdravăn, gust dulce-acrişor, minunate în salate sau singure,
fără randament la bulion et comp, dar bune de pus la congelat. Le
cultivăm și anul viitor.
Tomatillos
–
rodesc ca nebunele, gust acrişor bătând în tomată, merg
consumate şi crude (de gustibus), dar sunt geniale în salsa sau
sosuri. Pot fi ţinute în beci perioade lungi (din recolta de anul
trecut am avut tomatillos în beci până prin februarie), n-au fiţe,
nu cer atenţie, doar că vor sprijin responsabil, că se fac cât
pomul. Le cultivăm și anul viitor.
Sălbatice
– o frumuseţe, evoluează vertical la nesfârşit cred, gust
dulce-acrişor mai mult a fruct decât a roșie, cred că nu s-au inventat dăunători sau boli pentru
ele. Planta în sine e cam ticăloasă, zgârie, irită pielea,
generează senzaţii neplăcute în caz de contact. Le cultivăm și
anul viitor.
Kumato
–
faine, dar abia acum încep vag să se coacă. Le cultivăm și anul
viitor.
Am
mai pus şi alte soiuri care fie n-au prea ieşit, fie au puţin
murit din martie până acum, din cauze diverse. Pentru 2016 am în
plan să cultivăm (unele de probă) zece soiuri de roşii; e destul
de complicat, că deja am vreo 20 de feluri de seminţe deja. Şi
când mă gândesc că până în martie mai e o viaţă...
5 comentarii:
Hi , hi , hi !
Sunt tare increzut !
Cum de ce ?!
Ptr. faptul ca fiind in custodia ta sunt implicit Piticul Tomatillos cu aluzii de Black Krim , cu prezenţă de Azoychka si parfum de Kumato .
Uite asa !
Este clar ca sunt cel mai mandru pitic .
M-am dat naibii - hi , hi , hi !
@Pitic... - ce-ar fi o gradinuta de rosii fara pitic? daca pitic nu e nimic nu e! :)
Tomatillos nu am incercat pana acum. In rest subscriu la cele scrise de tine. Inclusiv la nebunia de a cultiva cat mai multe soiuri colorate. Cat despre cele negre, am avut de la Ecoruralis vreo 3-4 feluri, dar spre rusinea mea nu am reusit sa le disting pe toate. Am recoltat semintele si le-am trecut la modul general: mix tomate negre. Poate cu timpul oi deveni si eu mai vrednica in identificat "infractorii" :)
Hi , hi !
A-ti auzit ?!
Sunt Piticul indispensabil gradinii Minunatei - asa sa stiţi !
Minunato - te pupacesc pe nasuc !
Si pe ochisori !
Stii ceva - te pupacesc toata !
Asa vreau eu !
Hi , hi !
Anul viitor as vrea si eu sa am propriile mele rosii personale. Inca mai lucram la partea administrativa (ca deocamdata nu avem unde), dar pana in 2016 speram sa rezolvam si problema asta si sa intram in programul comunei care ne da niste pamant in schimbul unor ore de munca in gradina comuna.
Deja visez la rosii, rosiute, rosioare. Toate rosii, cel putin la inceput. Lungi, rotunde, mari, super mari, mici, mititele, abia astept :)
Trimiteți un comentariu