Raport de final de vară despre roșii

Azoychka – soi semitimpuriu nedeterminat cu fructe mari, galbene, cu coaja subțire. Gust savuros, zemoase, nu rezistă la transport; cresc frumos în câmp, nu-s pretențioase, firave, bolnăvicioase, dar vor multă apă. Le cultivăm și anul viitor.

Black Krim (adică negre Adina ot Vâlcea) – soi semitimpuriu nedeterminat cu fructe mari maro-roșcate și capac verde, cu coaja subțire, nu rezistă la transport. Gustoase tare, cu zeamă din belșug, cresc bine în câmp, n-au pretenții deloc. Le cultivăm și anul viitor.

Roma – au creștere nedeterminată, fructe mici, roșii, lunguiețe, cu coaja grosuță, pulpă multă și zeamă mai deloc; gust ușor fad, nu prea merg consumate crude, mai repede uscate la soare sau făcute pastă de roșii. Mă mai gândesc dacă le cultivăm și anul viitor, probabil nu, că vreau să testez şi San Marzano.

De Buzău – soi nedeterminat, fructe medii şi mari, sferice, cu gust absolut banal – roşii de piaţă -, coajă groasă, rezistă după culegere zile-n şir în coş, în bucătărie. Cresc fain în câmp, n-au pretenţii, sunt bune pentru bulion. Nu le mai cultivăm curând.

Cherry roşii, portocalii, galbene, negre, unele rotunde, altele lunguieţe – plante nebune care cresc până la cer, singura lor pretenţie e un arac zdravăn, gust dulce-acrişor, minunate în salate sau singure, fără randament la bulion et comp, dar bune de pus la congelat. Le cultivăm și anul viitor.

Tomatillos – rodesc ca nebunele, gust acrişor bătând în tomată, merg consumate şi crude (de gustibus), dar sunt geniale în salsa sau sosuri. Pot fi ţinute în beci perioade lungi (din recolta de anul trecut am avut tomatillos în beci până prin februarie), n-au fiţe, nu cer atenţie, doar că vor sprijin responsabil, că se fac cât pomul. Le cultivăm și anul viitor.

Sălbatice – o frumuseţe, evoluează vertical la nesfârşit cred, gust dulce-acrişor mai mult a fruct decât a roșie, cred că nu s-au inventat dăunători sau boli pentru ele. Planta în sine e cam ticăloasă, zgârie, irită pielea, generează senzaţii neplăcute în caz de contact. Le cultivăm și anul viitor.

Kumato – faine, dar abia acum încep vag să se coacă. Le cultivăm și anul viitor.

Am mai pus şi alte soiuri care fie n-au prea ieşit, fie au puţin murit din martie până acum, din cauze diverse. Pentru 2016 am în plan să cultivăm (unele de probă) zece soiuri de roşii; e destul de complicat, că deja am vreo 20 de feluri de seminţe deja. Şi când mă gândesc că până în martie mai e o viaţă...