Ca
un vuiet stins, ploaia cade ușor pe tabla acoperișului, în soba
metalică ard domol niște lemne verzi, e cald în casă, e bine și
miroase a ghimbir.
Pe
canapea, ca un sfinx gri-albăstrui, Igor privește pe geam; în
bibliotecă, Frida doarme colac pe papucii mei de casă.
Stau
înşirată pe covor, lângă plicuri cu seminţe, coli cu schiţe,
creioane, pix, gumă, foarfecă. Să pun ceva muzică... să nu
pun... Nu, mai bine ascult ploaia.
Frida
se mută pe scaunul de la calculator, Igor îi ia locul pe papucii
mei, Jinx și Mașa se vânează în tunelul portocaliu de pisici.
După-amiază
de februarie, acasă.
Un comentariu:
După-amiază tihnită, aș zice... :)La noi e agitație. Și eu cu schițe, creioane etc. Doar că Ducesa e în călduri. Iar medicul veterinar, două săptămâni în concediu.
O consolăm cât putem, dar sărăcuța de ea nu are chef decât de miorlăit și tăvălit.
Iar cei doi motani sterilizați se uită cu ochi mari și rotunzi la ea.
Trimiteți un comentariu