* Au
fost de ajuns, pe final de ianuarie, două zile cu temperaturi
pozitive şi toată zăpada s-a transformat în pârâiaşe zglobii
coborând prin mijlocul drumului, aducând frunze şi beţe, băltind
graţios în mijlocul curţii, spre marea bucurie a lui Zăvod, care
e şi acum curat ca un porc în cocină.
* Ghioceii
au trecut cu bine şi de cei 30 cm de zăpadă, şi de gerurile de o
săptămână, sunt drăguţi şi mă fac să-mi cam doresc
primăvara, dar nu, nu acum, mai trebuie o tură de zăpadă. Până atunci, zi de zi văd evoluția verticală a zambilelor și narciselor.
* După
liniştea gerurilor, soarele a declanşat o fojgăială continuă,
vulpi în rut, ţapi tineri luptându-se pentru favorurile
căprioarelor, vrăbii impertinente şi piţigoi gureşi, coţofene
neruşinate şi ciocănitori năpădind livada de-alături.
Păienjenii au căpătat viteză, am văzut vreo două-trei muşte,
chiar şi o albină.
* Un
arici şi-a dat obştescul sfârşit – nu ştiu cine e criminalul,
dar îl suspectez pe Hades – şi a devenit jucărie principală
pentru Zăvod, grădina e gri-depresie, noroc cu câte-o frunză de
măr roşiatică, pădurea – maro trist, doar cerul ce se joacă-n
nuanţe de la gri la bleumarin, trecând arogant prin portocaliu şi
roz.
* Iar
n-avem timp (mi se pare mie sau devine laitmotiv?), tăiatul, spartul
şi aranjatul lemnelor se desfăşoară cu
continuarea în
numărul viitor, încă
n-am făcut programarea grădinii, sper ca sâmbătă să pun ardeii
iuți la ghivece; sau nu, mă mai gândesc.
Februarie,
9.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu