Câini. Hades face ce știe el mai bine, sapă, scotocește, ce ceartă cu păsările zburătoare, vegetează la soare și, când îi e frig, dispare cu orele în căsuța cui apucă. E singurul care mai poate intra acum în grădină și le cam face în ciudă celorlalți și, când spațiul nu-i e de-ajuns, mai sapă pe sub un gard și își ia porția de libertate.
Pepsi e incredibil de șmecheră, ne trage în piept în stil barbar, se strecoară delicat pe lângă noi când deschidem porțile, n-are nicio jenă să intre pe terasă sau în casă, depinde ce și unde găsește deschis (sau își deschide singură). Mânâncă din toate castroanele, până și Zăvod s-a obișnuit cu ideea că vine ticăloasa și-i termină mâncarea, îi e teamă s-o scoatem din curte, trage continuu în lesă să se întoarcă acasă; nu vrea să vină când o chemăm dacă nu are interes, fură textile sau pachete de țigări și a reușit să evadeze și din hamul nou.
Zăvod e de departe șeful, face instrucție cu subalternii când e vorba de hrană, le prinde pe câinuțe într-o zonă retrasă și nu le mai lasă să iasă de-acolo. Vegetează pe cușca lui, doarme în ploaie pe cimentul din fața terasei, se ceartă cu oile și căprioarele din livezile alăturate când se îndepărtează, intră în sevraj când apare vreun câine străin în preajmă. Cunoaște mașinile din zonă după sunetul motorului, are o pasiune pentru două dintre ele: le latră de se-neacă, la fel ca pe cele necunoscute. Și, ca să fie băiatul responsabil, le și aleargă de-a lungul curții până unde ajunge, apoi se ridică pe gard cu viteză inițială - mai că mă gândesc că va rupe gardul la propriu.
Urma e mai năroadă decât orice limită legală, numai cine nu vrea n-o bate (bine, că e și-o smiorcăităăă... e de-ajuns să se rățoiască cineva la ea și imediat se vaită prelung), n-ascultă mai deloc - bine, uneori o suspectez că nici nu pricepe ce i se cere -, nu învață din greșelile pe care le tot repetă. A început să năpârlească și prevăd că în curând va arăta crunt, e disperată după mâncare, o ascunde (și se duce Pepsi și i-o fură), ar vrea s-o tulească pe poartă în drum de fiecare dată. Sare în chioșc și face ravagii, din chioșc sare în grădina de trandafiri - unde face tot ravagii, ați ghicit - și se uită lung către grădină - acolo nu mai poate să sară. O cam legăm, ca să limităm dezastrul.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu