În tufănicile de la baza boltei de viţă, o broscuţă crem-translucid s-a speriat de grebla mea; n-o văzusem, dar m-am bucurat că n-am atins-o.
Tu, broscuţă, tu!
Salt de 20 cm şi apoi nemişcare - broscuţa vrea s-o cred moartă. O iau cu grijă din iarbă şi-o aşez în rondul de primule, mai protejată, să n-o vadă mâţe ticăloase.
Până când am terminat de aranjat zona, broscuţa a stat protejată sub frunze de primulă.
Peste mai bine de-o oră, zarvă lângă chioşc; Pepsi şi Urma dau târcoale şi latră, una mai indignat, cealaltă mai supărat, şi amândouă ar fi vrut, dar se temeau să intre sub maşină.
Aha, tu, broscuţă, tu!
Mă aşez pe pământ, caut cu privirea broscuţa - stă sub o frunză de gutui pe care vântul ameninţă s-o ia -, mă întind pe burtă şi reuşesc, după ce sare de trei ori, s-o recuperez.
E mică şi fragilă, moale şi rece, speriată şi parcă primăvăratică. Am dus-o în grădină, în frunzele de la compost.
Tu, broscuţă, tu!
4 comentarii:
Norocoasa, broscuta !
Ai pus mana pe ea? Esti tare! Vecina mea a avut anul trecut in curte o broscuta care venea seara de seara pe terasa ei, stabilise vecina un fel de ritual, nu se culca pana nu venea broscuta :)
@cristina - imi sunt dragi broscutele, n-am probleme sa pun mana pe ele.
Fericire mare ca a scapat,micuta oracaita,altfel era vai de copanasele ei .
Trimiteți un comentariu