Octombrie, ultima decadă

Toamnă, toamnă harnică. Octombrie cald cu lumină dulce, calmă, plină, cu miros de gutui și de frunze ude, de foc purificator arzând pe dealuri, de fumuri pe coșuri și struguri copți. Soarele se trezește după ce plecăm de-acasă și merge la culcare ușor după ce ne-ntoarcem - pogoară agale în pădure, iar razele mai zăbovesc o vreme peste Mioveni.

Și de toate darnică. Am cules via și-am făcut fix 9 l de must bun-bun, gutuile cad ajutate de mâțe, asterul și tufănicile sunt pline de flori și de albine, trandafirii continuă să înflorească - Focul de tabără e de-a dreptul spectaculos; nu mai tai florile trecute ale trandafirilor, și pentru butășire, și ca să știe ei că vine iarna. Drumul spre casă e mărginit de culori calde: oțetari în spectacol, un gard galben-roșu flacără – viță sălbatică și viță domestică.

A ruginit frunza din vii și a colorat aleea către casă, galbenă gutuie pe pervazul spre grădină, nucii se dezgolesc lasciv, greieri mici și necăjiți țin morțiș să ierneze la noi în casă, pisicile se ceartă cu nenumărate călugărițe apărând de nicăieri. Mânușile cu touch sunt deja în rucsac, Jinx a împlinit 11 ani, pisicile au deschis jocurile olimpice de iarnă, prin casă: alergare liberă, prin grădină: ascensiuni bruște în pomi.

Vântul mă coafează octombrie style, serile sunt lungi, cu seriale și două mâțe negre simultan în dormitor, pas spre 50 de ani, covor berber țesut apoi brodat pe margini, castron cu urechi și șervețele de masă cu pisici negre, uleiuri și bețe aromate – multe -, portofel de monede sub formă de ciorap – bani la ciorap.

Toamna 2017 a venit lunea asta, pe 23.

Octombrie, lună ce-ar merita să fie un întreg anotimp...