Mai nimic-uri

Soare, bine, vânt în plete, nu zăpadă, nu ploaie, nu geacă, nu mânuși, doar pisici gândăcindu-se pe resturile de fân din grădină.

Tunde trandafirii, pregătește-i, greblează verdele dintre ei, mai amenajează un pic aleea dinspre bucătărie, vezi că s-a terminat mașina, întinde rufele.

Dă-te jos din măr, Mașa, că te stropește cu ulei horticol, șezlonguri spre grădină și sirop de lâmâie, boxuță albastră cu Europa Fm, aprinde foc purificator cu tufănici și frunze acceleratoare.

Mută pitici și îmbrac-o pe Salmonela, tunde forsiție nesimțită de păr trăgătoare, vezi unde plantezi coșul și damigeana – decor, fă o țâră de ordine în magazie, dacă tot te-ai plictisit.

Pune pietriș în canalelele făcute de roțile mașinii, trage-i și o sârbă, să fie eficient, curăță noroiul uscat de pe zonele cimentate și mătură-le a primăvară, lasă unghia, s-a rupt și gata.

Uși deschise toată ziua, azi nu fac focuri că n-am chef, despăienjenează cât și pe unde vrei, că ai ce, uuu, s-au uscat rufele, faci și tu un pui de curățenie de Paște?, nu, să fie la ei.

Narcise ciufulite, iasomie, primule și zambile înflorite, verde ascendent în grădină (usturoi, ceapă, leuștean), bujori răsăriți în roșu, lacomi aspirând spre înalturi în meri.

Bibilește la mână zonele de flori perene – cine te-a pus? -, vezi că iar ți-ai pus busuioc în păr, măi, vine tipul să aducă bălegarul, na, că nu mai vine.

Whatsapp cu Ana, mușchi supărați, bere și Pink Floyd, mmm, mi-e rece, vreau vestă, monografie Daniel Turcea, da, Igor, da, băiat, dar să știi că te perii.

Câini mari dormind în fața terasei, Drumurile noastre... vag din sat, trei pisici simultan pe mâțodrom, un vaiet de motan spre lizieră.

În lumina albă-led, salcâmul solitar din fața porții pare că sclipește.

Ultima zi de martie, întâia zi de aprilie, acasă.