Câinii sunt scoşi zilnic la plimbare şi Grasul mai mereu îşi ia câte o ceva de jucat cu el. Dacă e minge, e de mare fineţe, că aşa o viteză capătă pe pantă… Altfel oricum o abandonează pe drum. O dată întors în curte, îşi aminteşte de ea şi se vaită. Atunci trebuie fie să-i aducă cineva jucăria, fie să meargă cu el să şi-o ia. Ieri însă a avut jucării noi: s-a amuzat cu două nuci până le-a mâncat.
Am cumpărat opt pui nărozi şi foarte drăguţi, toţi roşcaţi, şi vase de grăunţe/apă pentru ei (bune invenţii!). Umblă toţi precum căţeii după Miruna, ea îi hrăneşte din mână, îi mângâie şi-i stau pe braţ ca papagalii; dorm pe pământ cu toţii, în preajma găinilor buimace care au înţeles până la urmă că noaptea trebuie să doarmă, dar încă nu s-au prins că operaţiunea somn se face în spaţii special amenajate.
* Plante. Căpşunii au multe flori, privighetoarei nu-i ştiu cântecul, dar liliacul a-nflorit sigur. Am plantat arţarul canadian şi-o thuie nou-nouţă, am mai pus ceva seminţe, anason cred, mai avem de mutat nişte margarete dintr-un ghiveci. După atâtea chestii plantate în grădină, prin curte şi pe unde am mai apucat, vedem noi mai la vară ce-o să iasă din recentele şi haoticele „amenajări” peisagistice.
S-a întâmplat şi o chestie stranie: în noiembrie, când am extins casa, a crescut şi aleea betonată de lângă ea, prilej cu care un piersic a fost îngropat în ciment. L-a tăiat domnul meu la o înălţime aproximativă şi-i foloseam cele trei crengi pe post de suporturi de pahare. Mai nou, trunchiul are muguri din care frunzele stau să plesnească…
* Amenajări de peisaj schimbătoare. Răzvan le-a stricat bucuria vrăbiilor: a închis cu poliuretan zona din coama casei unde intrau ele gureşe şi, dacă tot era cocoţat pe scară, momentul a fost oportun şi pentru a agăţa acolo o zdrăngănea din bambus în care vântul sună tare bine. Le-a mai stricat domnul meu şi bucuria câinilor, care nu mai pot acum să sape să vadă ce am îngropat eu în pământ: a făcut un frumos gard lângă casă, cu portiţele aferente. Ieri, căutând cu fetele un ivăr pentru una dintre porţi („e auriu cred, trebuie să fie pe-acolo pe undeva”), i-am făcut ordine lui Răzvan în atelier. Ordine având, evident, o structură logică tipic feminină. N-am găsit ivărul („a, nu e? însemnă că e undeva prin chioşc”), dar nici el nu mai găseşte nimic acum în atelier!
4 comentarii:
bine i-ai facut, altdat sa nu te mai foloseasca ca baiat de 'ivar'.
da cu vrabiile cum ramine?
trebuie sa le faci o casuta. ca la iarna...
trebuie obligatoriu si un stup cu vreo 5-6 rame. am zis.
@vic:
- acum cred c-o sa-i pun "perdeluta" lui razvan la atelier, ca se vede ordinea deprimanta din el.
- vrabiile au doua frumoase cuiburi in marginea chioscului, in coama casei voiau sa-si faca o casa de vacanta.
- stupul... e o perspectiva foarte speriecioasa pentru mine acum. dar râme avem:)
uite de-asta nu ma-nsor eu! femeile au o boala cu ordinea in care nu mai gasesti nimic!
anonim fara litere
@anonim fara litere. pai tocmai de-aia e buna o nevasta, sa-ti spuna unde sunt diverse lucruri. asta daca-si aminteste:)
Trimiteți un comentariu