Schimb confort urban pe libertate rurală (93). Atac (cu rânduială) în bibliotecă

Vreo două zile am făcut ordine în bibliotecă şi cu greu s-a putut trece prin încăpere; ţinând cont de faptul că ea leagă dormitoarele şi baia de bucătărie şi locul de masă. Dar slalomul a făcut bine la muşchi, că aşa trebuie după sărbători, şi, paradoxal, nu mi-a făcut nimeni niciun reproş, ba mai mult, copilul Miruna m-a şi ajutat din proprie iniţiativă.
Se cerea o ordine mai responsabilă pentru că de când am amenajat biblioteca şi până acum ne-au mai crescut ceva cărţi prin casă şi nu prea mai aveau loc pe rafturi. Asta pe de-o parte, pe de-alta – pentru că trebuia updatată evidenţa. Când ne-am mutat, am dus la anticariate vreo 300 şi de volume, iar copilul hărnicuţ Ana care m-a ajutat (a făcut listele cu volumele duse la fiecare anticariat în parte) a omis să facă actualizarea listei noastre de evidenţă, iar listele făcute de ea le-a şters. Aşa că am luat volum cu volum, l-am identificat sau inventariat… Şi am schimbat, cum era şi firesc, ordinea cărţilor, ca decorul să se modifice şi el; nu radical, cum făceam de obicei, dar suficient cât să arate rafturile altfel. Cam ordonate cărţile acum, cam prea riguros aşezate, par din plastic, daaar… evidenţa e la zi şi cărţile au loc toate pe rafturi, iar pentru mine e o realizare. Update-le electronic al listei nu l-am făcut atunci, că deja mă plictisisem, dar din mai multe etape am reuşit să scap şi de el.
Am încercat să schimb şi locul sferelor din piatră, să fie mai protejate; de la o vreme, Jinx se amuza trântindu-le şi apoi vânându-le, asta pe post de represalii când nu voiam să facem ce ne cerea el. Şi-o fura discret de fiecare dată, dar se pare că nu suficient cât să bage la cap; sau distracţia cu sferele merita corecţia ulterioară. De când le-am mutat văd că nu le-a mai dărâmat, dar cum îl ştiu eu de inventiv...
Am mai schimbat şi locul gânditorului şi-al femeii lui (acum sunt protejaţi între cărţi, lângă DEX şi DOOM), că îi tot împingea mereu Zombie de pe raft ca să se culce în locul lor. Mai mult, zâmbind cinic, am umplut locul cu cărţi, să nu mai poată domnul să stea acolo. Iniţial a fost surprins, apoi s-a repliat: de pe canapea trece pe suportul de dvd-uri, se strecoară pisiceşte pe lângă o boxă şi apoi doarme, liniştit, pe televizor.