3 x negru + 1 x albastru sidef

Seară pe amurgite, treburi terminate, lucruri așezate, timp de liniște. Domnul meu, cu o carte în față, mănâncă în locul de masă; eu, pe terasa din fața bucătăriei, la un tutun. Înainte să sară gardul în curte, Zombie își anunță, ca de obicei, sosirea; vine, îl mângâi un pic și apoi urcă pe cuptor, la locul lui, să mănânce. Imediat se aud de pe cuptor niște balaureli, că mârâituri nu le pot numi, mieunat agresiv, țipete de Zombie, scuipături, iar mieunat. - Iubita, vino te rog, porcul de Jinx iar îl bate rău pe Zombie și nu pot să urc la ei! Domnul meu deja se ridicase înainte să-l strig eu, vine repede cu o mătură (roșie) cu coadă, vrea s-o folosească, dar Zombie sare în viteză și se ascunde după mine. - Jinx, porcule, ieși, ieși am spus! Sus, în cuibul lui Zombie, una bucată mâță neagră cu un gușter mare cu spate albastru sidef, fără cap, în gură. MAȘA! Mașa noastră cea delicată și mofturoasă, Mașa cea năroadă care prinde șoareci din lizieră, îi aduce în casă, se joacă cu ei până se plictisește și apoi pleacă, lăsând prada vie să coabiteze cu noi. Mașa cea veșnic atrasă de Zombie ca un magnet, Mașa cea care ne roagă să-i prindem și ei un fluture, o vrabie, o frunză care zboară. - Mașa? Mârâind agresiv și modulat, mâțuca noastră coboară într-un salt bine articulat purtând în gură prada cea de bătăi generatoare; încearcă s-o ascundă întâi în bocancii lui R., nu, nu e bun locul, apoi în zona unde facem grătarul, nici aici nu-i bine, sub masa de lângă terasă, prea la vedere, mai ales că Hades o urmărește interesat. Niciun loc nu i se pare suficient de sigur așa că pleacă în salturi lungi, mârâind continuu, prin spatele casei. În timp ce ea tot ezită, îl iau pe Zombie, văd că ticăloasa l-a mușcat de ceafă până a dat de sânge și încerc să împac motanul cu o porție de conservă pentru pisici. În două minute, Mașa vine senină, vorbește ea acolo ceva și prostul de Zombie se trage într-o laterală și-o lasă să mănânce conserva lui de împăcare. O cert pe pupăză, o dau afară, pleacă într-o scârbă supremă, de parcă mi-ar face un mare hatâr, se îndreaptă către grădină. Prin geamul de la locul de masă o văd căutând disperată; și căutând iarăși; încă o tură; adulmecă, se uită în dreapta, se uită în stânga. În cușca lui, pe amurgite, Hades cel negru mânca tacticos un gușter albastru sidef.