Zi de luni în primăvară

Deeeschideți oameni/ferestrele din iiinimi/să intre primăvara/până la cei din voooiii. M-am trezit cântând Semnal M a doua oară în ultima săptămână, asta în condițiile în care niciodată n-am fost vreodată fan al formației. M-am mirat, am continuat să cânt, am ieșit la rondul de dimineață - doamne cum au crescut frunzele la vie, ultima dată când am avut ochi pentru ele erau sub formă de smocuri verzi rozalii - și ochii mi s-au proptit pe minunea de cer cu pufoșenii de nori, ereți plecați la micul dejun și vrăbii gălăgios-plimbărețe. În livada de vizavi, trei căprioare - și-au format deja familiile, două femele cu un mascul; printre picioarele mele - două mâțe negre în sinusoide alternative atent programate; na, mai pleacă la serviciu acum! Am plecat, că n-aveam de-ales, gândindu-mă a multa oară ce bine-ar fi să poată omul să-și ia un an sabatic de pensie după ce îndeplinește stadiul minim de cotizare. Sau chiar înainte. Cum deocamdată nu se poate, iar concediul e departe, ne bucurăm de week-end-urile de primăvară-vară, atâta cât sunt ele de libere, în care facem ce putem, vrem, trebuie, sigure fiind doar două constante: musafirii și febra musculară care trece până în week-end-ul următor. Pe amândouă le-am bifat și-n ăst sfârșit de săptămână, fapt ce-a condus la ușoara modificare a decorului pe moșie. Domnul meu a pregătit singur-singurel pământul și a pus 25 de cuiburi de roșii, 16 fire de ardei iute și 6 de capia, conform așteptărilor mele de acum un an și contrar oricăror previziuni ale lui de la aceeași vreme (de bună voie și nesilit de nimeni a executat operațiunile, și încă la inițiativă proprie). A fost versiunea 1.1 la răsaduri, restul urmând a fi plantate cândva, în funcție de timp, vreme, chef. În piață nu am ajuns să cumpărăm plăntuțe (cele puse sunt de la sor'mea, domnul colonel și unele aduse de R. el știe de la cine), iar din cele existente la noi în curte ardeii cireșică și busuiocul sunt încă prea mici, iar castraveții repicați trebuie să mai crească - asta dacă îi lasă Mașa (roade cu spor la ei) și melcii cochilioși. Am săpat și mulcit cu lucernă uscată căpșunele, am udat din greu - distracția mea seară de seară -, am făcut inventarul plantelor folositoare omului; în principiu evoluează previzibil vertical, usturoiul pus în primăvară e mai mare decât cel pus în toamnă, ceapa trebuie plivită și nu știu cum și când o să se întâmple asta, ridichile au frunzele ciuruite, semn că le mănâncă cineva, iar levănțica se pregătește să moară. Tot mort pare și smochinul, frunzulițele apărute nu sunt ale lui, ci ale unei plante necunoscute ce crește frumos printre crengile sale, grădina e invadată de firicele de mărar, că tot îmi făceam griji că n-a apărut nimic din ce-am plantat eu, și miroase peste tot a iarbă cosită, dovadă că a început perioada motocositului săptămânal; mai pe poteci, mai prin curte și mai ales pe zona exterioară a gardului. Deeeschideți oameni/ferestrele din iiinimi/să intre primăvara/până la cei din voooiii.