Ploaie, Bute, euroooo-neuroooo

Plouă de-o vreme cam prea lungă pentru gustul meu şi am senzaţia că umezeala mi s-a insinuat în oase; partea bună e că n-a fost grindină, nici ruperi de nori n-am văzut, nici alte fenomene extreme. Grădina e inundată de plante viguroase din flora spontană, asfaltul e moale şi de încălţări lipitoriu, cerul e plumburiu-toamnă şi perspective de soare în viitorul apropiat se pare că nu prea sunt, progonoza meteo nefiind generoasă în astă direcţie. Plantele folositoare omului cresc şi ele, dar nu la fel de hotărâte ca cele din flora spontană. Două roşii au deja flori, căpşunele încep să se coacă, trandafirii cam înfloresc, cresonul e stuf ornamental, mărarul e prezent inclusiv între flori, mai des întâlniţi decât el nefiind decât melcii cochilioşi. Un bujor a făcut o floare roz-anemică, am plantat răsadurile de ochiul boului, gura leului, limba mielului – umpluseră cu rădăcini ghivecele în care le repicasem, deci cam era cazul -, iar în rest – nimic nou sub soare, sau nori, depinde de situaţie. Lucian Bute a fost învins, fapt care nu mă face să fiu mai puţin mândră că e român – mă înclin în faţa profesionalismului lui, fie de pierde, fie de câştigă -,. Mandinga n-a ieşit la Eurovision în primele zece locuri, contrar aştepărilor (nu c-aş fi făcut eu vreo pasiune de hobby pentru balcano-manelo-salsa-cimpoio-eterogena compoziţie a lui Costi Ioniţă), iar locul 2 al Rusiei mi se pare o glumă dominant sfidătoare. Previzibilele voturi de bună vecinătate iar au hotărât, în mare parte, clasamentul final şi zău de n-ar fi mai economică desemnarea câştigătorilor la masa tratativelor politico-finaciare europene. Oricum, pentru mine câştigătorii de anul acesta sunt frumoşii nebuni din Muntenegru. Chiar dacă n-au trecut de semifinale.