Staţionar

A început de săptămâna trecută să plouă, multicel, acum a stat, dar prognoza pentru seara ce vine tot de ploaie ne povesteşte; pământul e ud şi de încălţări înglodătoriu, câinii ne pictează pantalonii cu urme de labe mai mici, mai mari, care cum poate, pisicile fac şi ele artă pe huse, pe gresie, pe pereţi. În aer e un miros fain, greierii şi-au început stagiunea şi susţin concerte în fiecare seară când nu plouă; dacă plouă, au program broscuţele. Grădina e mai mult staţionară şi asta mă cam miră, zmeura e subuntrită, căpşunele sunt mici şi verzi, dar pline de flori, răsadurile sunt în stand by, parc-ar fi de plastic, gutuiul şi smochinul au decedat mai mult sau mai puţin subit, iar noi am reuşit să smulgem bălăriile din ceapă şi să legăm parţial via. E incredibil de multă volbură peste tot (mai puţin în locurile unde sunt păpădii), până şi urzicile sunt pline de rochiţe ale rândunicii; cu ani în urmă mi se păreau delicate şi decorative, iar acum mă apucă amocul când le văd; deh, chestie de optică. Prunele se răresc singure şi cad într-o veselie, merele sunt rărite gospodăreşte de mâţe explorator-alpiniste, rondul de dimineaţă îl fac mai nou fără ceaşca de cafea, că am distracţie nouă: plec după melci; îi culeg de pe flori, de pe legume; mulţi; mici; cu cochilie fragilă. Nu mă îndur să-i omor, doar îi arunc peste gard, iar Maşa fuge curioasă să vadă ce-am aruncat eu acolo; deocamdată nu face aport, dar nu m-ar mira ca într-o zi să încerce, ba chiar să-i ducă în casă, cum face cu greierii pe care îi prinde după ce sapă gosodăreşte prin canalele lor. Încă n-au înflorit trandafiri bujori gălbenele crăiţe conduraşi şi altele, iar asta mă cam enervează; da, ştiu, aşa suntem noi, mai întârziaţi, dar tot e frustrant şi mai că-mi vine să mă răzbun pe ele. Echinaceea cosită de domnul meu supravieţuieşte, forsiţiile puse la înrădăcinat – nu, a înflorit salvia şi tare mi-s mândră de ea, pentru că e prima dată când văd live flori de salvie. Oxalisul s-a înmulţit ca nebunul - încep să mă întreb dacă nu cumva curând voi începe să regret că l-am protejat -, puii cu aspect de dinozaur încep să-şi pună penaj de sărbătoare, în cuibare mai găsim când şi când câte un ou, continuăm să recoltăm din curte smocuri generoase din ţinuta de iarnă a câinilor, iar mâţele sunt mai nou mângâiate cât de des cer, dar cu peria. Mă tot bântuie o oboseală şi mă bate gândul să-mi schimb meseria radical, nu de-alta, dar mai am două calificări pe care încă nu le-am profesat. Şi sunt în plină visare la cum ar fi un an sabatic.