Eterogene despre 1 Mai

Cald, domne, cald, mai cald decât mi-aş dori. Seară de seară trebuie udate florile, răsadurile şi verdeţurile, găinile se scaldă în praf, câinii se topesc în lenea lor, pisicile dorm la umbră ziua iar noaptea bântuie ele ştiu pe unde, că nu mai pot fi nicicum cointeresate să intre în casă la somn. La capitolul plante folositoare omului, domnul meu și cu fiica lui cea mică au pus cartofii (10 cuiburi), tot el, dar de astă dată singur, a stropit merii cu nu-ș ce și a atacat lucerna cu motocoasa, întru neprecupețita bucurie a doamnelor găini. Au înflorit gutuiul, nenumărate narcise, lalelele albe și șase dintre lăcrămioare, au apărut rucola, măcrișul, ochiul boului, gura leului, crăițele și vreo șase plăntuțe de șofrănel, căpșunele sunt pline de flori, mai ales stolonii apăruți printre trandafiri și legume, nu la locul lor. Am repicat castraveții și limba mielului - mândră mi-s, e prima dată când am executat astă operațiune și faptul că încă trăiesc plantele mă cam miră -, am pus crengi de forsiție la înrădăcinat, în curte miroase îmbătător grație liliacului iar cele două tufe de leuștean au crescut de parcă ar fi gard viu. Găinile nu-și mai mănâncă ouăle după ce le-a dus domnul meu - la sfatul unui vet - nisip și pietriș în curte (apropo de ouă, știați că există unele așa-zise fără colesterol? am primit patru bucăți verzui duminică, presupun că-s ouă de araucana), Jinx a prins săptămâna trecută un șarpe, l-a adus în curte, dar nu ni l-a dăruit nouă, ci el știe ce-a făcut cu reptila personală, iar Zombie are grijă să trecem la deprinderi de vară: a marcat mocheta în locul de masă și a trebuit s-o scoatem, s-o plantăm pe bara de covore și să-i facem oareșce spălări de arome înlăturătoare. (Până la urmă, are și motanul dreptatea lui, mocheta ar fi trebui scoasă de Paște, că deja e mai comod cu gresia la vedere în locul de masă.) Mașa a avut musafiri (și noi, și noi, și drag ne-a fost), dar a fost nesuferită și ba a umblat teleleu, ba a stat nefiresc de cuminte și de tăcută, ba a dormit în chioșc tolănită pe-o pernă și au lăsat-o frig șoriceii de jucărie pe care i-a primit; asta până s-a înserat, când a început o vânătoare feroce, cu accent pe șoricelul roz care, între timp, a ajuns gri destrămat. Jinx s-a comportat nesperat de decent cu vizitatorii, iar Zombie n-a vrut să socializeze cu niciun chip, a dormit neîntors în cuibul lui de pe cuptor până după apus, când iar a plecat în sat după iubite. Au fost patru zile faine de baterii încărcătoare în care am fost acasă în formație completă, cu activități moderate, odihnă, oameni dragi pe la noi, grătar fără mici și vin fără bere, timp plăcut dilatat, scurs altfel. În premieră am văzut în curtea noastră o motocicletă Honda, iar cei veniți cu ea au dormit peste noapte fericiți în hamacurile cazate în chioșc. Nu știu de ce, dar am vaga impresie că m-aș putea obișnui să trăiesc în ritmul ăsta. Și mă suspectez că mi-ar și plăcea.