Mai grăbit - raport de activitate

Astă lună mai e grăbită tare, cu salcâmi pe scuturate și tei deja înfloriți care mă fac să mă simt de parc-aș avea guturai - cu strănut și lăcrimări, nas roșu curgătoriu și mâncătoriu - și care îmi fac să miroasă casa, curtea, viața a ceai de gripă. Primăvară pe fast forward cu 28 de grade și promisiuni de și mai și; noroc cu răcirea vremii - dragă îmi e mâneca lungă -, cu ploaia fie ea și insuficientă și temperaturile nocturne ce încă răcesc pereții casei. Am apucat să punem răsaduri în grădină - castraveți, ardei, varză, busuioc, cimbru, țelină, busuioc și bonus portulace -, merele cresc spre cer - gravitația încă nu le-a stricat aspirația spre înalturi -, merii noi par s-o ducă bine, dar gutuiul proaspăt plantat cred că a puțin murit. Căpșunele sunt stuf fain cum vedeam eu în reclamele de la teleșoping, cu flori și fructe în diverse stadii evolutive, via își formează strugurii și a început să facă oareșce pete pe frunze - doar cea de soi, căpșunica și ananasul o duc bine mersi -, fasolea, cartofii, măcrișul, șofrănelul, bamele și patisonul cresc gospodărește și tare mi-e drag de ele, prazul e la stadiul de fire de păr verzi, iar la zmeură nu m-am mai uitat de-o eternitate, așa că nu știu ce face. În curte sunt flori de multe soiuri colorate divers și am văzut vreo zece trandafiri care promit să se deschidă în câteva zile, bujorii au boboci anemici dar frunze din greu, a înflorit pentru prima dată iasomia de vară, iar călțunașii, macii canadieni și inul decorativ promit să devină decor variat curând. Căldura ne face să apreciem compoturile reci și limonada cu mentă, s-a dat startul la rutina de vară cu cosit păpădiile și urmele fine de iarbă dintre ele; de astă dată domnul meu a cosit ca bonus doar echinaceea și, cum anul trecut mi-a cosit ericele, mă întreb dacă nu cumva să fie de vină inițiala e. Au apărut limacșii, nu că le-aș fi simțit lipsa, dar probăm legenda conform căreia zațul de cafea îi împiedică să mai vină în zonele unde nu-i vrem cu niciun chip, domnul colonel a cosit lucerna - nu, nu mai are capră, dar are iepuri care se bucură iarna de ea -, iar în ogradă ne-au apărut 15 pui de ouă care arată ca niște dinozauri în curs de chelire, sunt prețioși ca niște mimoze și fac o gălăgie incredibilă. Operațiune mobilizare articulație genunchi după imobilizarea mult prea lungă pentru gustul meu decurge în parametri, chiar mai bine, dar eu răbdare nu mai am, bălăriile cresc cu elan în grădină și n-are cine să le certe, via strigă că vrea legată dar ne facem că n-o auzim, constat că am plantat prea multe pe terenul alocat grădinăritului și va trebui săpată o bucată de lucernă ca să punem acolo răsadurile de conopidă, brocoli și ardei iute cireșică pe care le-am plantat eu harnică în ghivece și am uitat de ele. Trec printr-o perioadă agitată și plină, mai pică un sistem de operare, mai face vreo viroză un calculator din rețea, vin zilele orașului, campania electorală e în toi, așa că timpul iar se comprimă și joia am impresia că e doar marți. Nedumerire: nu înțeleg cum mereu e ceva de dus la locul lui în casă și-n curte, de la greblă la rufe uscate, de la șezlonguri la tipărituri, trecând prin papuci, mânuși și pahare. Uneori am impresia că singure se duc acolo numai ca să mă enerveze pe mine, mai ales că în timp ce strâng minunile înșirate - operațiune nesuferit de cronofagă - mereu e prin preajmă (de preferință printre picioarele mele) câte o mâță neagră ce pare să mă aprobe.