Yin-yang negru pe fond roșu

Pe țesătura parțial roșie ce acoperă patul din dormitor două mâțe negre stau expandate; soba de teracotă toarce liniștită, umbre valsează timid pe pereți, e seară, cald și liniște.

Mașa, întinsă toată pe spate, cu labele în aer și capul înclinat spre stânga, stă între pernele noastre; Jinx, deșirat pe-o parte, motan la metru, doarme pe locul meu, la picioare.

Nu le place să trebuie să mă strecor printre ei ca să mă pot așeza în pat. Mașa se strânge ca un arc, gârâie ceva a comentariu, apoi se așterne în mijlocul patului; Jinx, vizibil ofuscat, sugerează un mârâit surd și se trage și el leneș spre Mașa. Încep amândoi să se spele metodic, responsabil, calculat. Labele din față, labele din spate, coapsele, în același timp, de parcă ar fi o singură pisică în fața unei oglinzi.

Pornesc televizorul; cele două mâțe negre se uită atente cum schimb programele, nu, nu-i nimic interesant, așa că-și continuă toaleta. Întâi Jinx o spală pe Mașa; pe cap, pe urechi, pe gât, tenace, având grijă la retușuri. Când termină, se oprește și așteaptă. Mașa se ridică, se scutură, gârâie a întrebare și-apoi purcede la spălarea motanului. Pe gât, pe cap, nu, pe urechi nu, că lui nu-i place, până când, mulțumită, se oprește și admiră tandră rezultatul. Jinx stă cu ochii întredeschiși a plăcere, e tolănit, ud și coafat cu țepi. Îmi întind ușor piciorul drept, să nu-l deranjez.

Se deplasează amândoi agale și se așază într-o poziție yin-yang.

Îmmm, oftează Jinx.

Îmmm, oftează Mașa.

Yin-yang pe picioarele mele.