Like?:)

joi, 12 februarie 2015

Nour și oamenii de zăpadă

Hai sa facem un Om de zăpadă !
Fiind facut de noi , de tine si de mine , o sa fie cel mai grozav Om de zăpadă.
Am ptr. el o cravată , un fular si manusi .
Fac eu totul , tu trebuie doar sa-i adaugi nasturi si sa-i dai o scanteie de suflet .
O sa-i dam impreuna un nume si o sa-i consemnam prezenţa printr-o poveste .
Asadar , vrei sa facem impreuna cel mai grozav Om de zăpadă ?

Avem asadar o Fetiţa si un Om de zapadă .
O sa mai adaug si Vantul de iarna si voi asterne o poveste , ptr. consemnarea identitatii si momentului celor doi .

--------------------------

In pofida frigului si momentului neprielnic , Simona Minunata si Nour Iulian au decis , fara sa stea prea mult pe ganduri , sa faca nu unul , ci doi Oameni de zapadă .
Si i-au facut , simpli , dupa chipul si asemanarea lor .
Omul de zapadă a primit de la Nour manusi , fular , o cravata , fiind tare chipes .
Fetiţa de zapadă a primit de la Simona finete si delicateţe iar peste amandoi zapezitii Simona a suflat o scanteie de suflet astfel incat au devenit doi Oameni de zapadă insufletiti .
Simona si Nour au plecat apoi la treburile lor dar in noaptea carea a urmat , in frig si viscol , cei doi Oameni de zapadă au avut povestea lor .

Omul de zapadă ramasese singur .
Avand o scanteie din sufletul Simonei si o picatura din nemarginirea lui Nour , era un Om de zapadă diferit de restul si mai cu seama putea vorbi .
- Ce noapte frumoasa ! spuse el .
Intr-adevar , luna facea zapada stralucitoare , stelele sclipeau , copacii se imbracasera in vată de zahăr .
Dar cu cine sa imparti toate aceste frumuseti , atunci cand esti singur ?
Iar Omului de zapadă îi scăpă o lacrima care din cauza gerului se transformă pe loc intr-un minuscul turture de ghiaţa .

- Nuuuu ! Nu esti singur ! se auzi o voce venind de pretutindeni .
Vocea se transformă intr-un vuiet prelung iar lăngă Omul de zăpadă apăru Văntul .
- Pe unde am trecut eu am vazut multi oameni de zapada , spuse Văntul .
- Uite , doua strazi mai departe , chiar la intrarea in parc , este o Fetiţă de zăpadă , adăugă Vantul .
Omul de zăpadă ramase pe ganduri - distanţa era imensa ptr. el . Cum ar fi reusit oare sa vorbeasca Fetiţei de zăpadă ?
- Te ajut eu ! spuse Vantul .
- Sopteste ce vrei sa-i spui iar eu voi purta cuvintele tale pana la ea .
Zambind , Omul de zăpadă spuse :
- Sunt un visator innascut , am o fire veselă insa nu iubesc deloc caldura !
Vantul plecă imediat cu vorbele acestea iar peste un timp se intoarse cu raspunsul .
Omul de zăpadă simti cum inima sa se incalzeste ( doar avea o scanteie din sufletul Simonei ) si intrebă :
- Ce a spus Fetiţa de zăpadă ?
- A râs ! raspunse Vantul , adaugand :
- A mai spus ca vrea sa te vadă !

- Cum sa ma vadă ?! Asta este imposibil ! spuse cu tristeţe Omul de zăpadă.
- Nu chiar ! zise vesel Văntul . Pot face din fulgii zapezii un ecran pe care tu sa-ti vezi Fetiţa iar ea sa te vadă pe tine .
Omul de zăpadă zămbi sfios , gandindu-se sa-si compuna o mimică dură si o privire de erou incercat. insa Văntul cel năstrusnic deja plecarse purtand prima imagine , respectiv aceea cu zămbetul sfios ...

În cele din urmă , cand Văntul se întoarse , Omul de zăpadă intrebă emotionat :
- Ce a spus Fetiţa ?
- A spus ca esti " cool " ! Era tare impresionată si a mai spus ca esti distins , frumos , desi eu nu prea as crede , adaugă Văntul , care vazuse multe la viaţa lui ...
- Dar pe ea , pe Fetiţă , ai fotografiat-o ? intrebă Omul de zăpadă .
- Desigur ! Priveste aici !
Si Văntul aduse in faţa Omului de zăpadă o perdea de zăpadă care se transformă într-un ecran în asa fel încăt Omul de zăpadă putu s-o vadă pe Fetiţă .
Era delicată , alcătuită dintr-o textură fină de zăpadă si nu foarte înaltă .
Simona stiuse cum s-o facă .

Mai avea Fetiţa un zambet atat de cald si frumos încăt uimit Omul de zăpadă decise :
- Vreau sa merg la ea ! Te rog Văntule , poti sa faci asta ptr. mine , ptr. ea , ptr. noi ?!
Dupa ce se gandi un timp , Văntul raspunse :
- Pot sa te duc la ea insa asta înseamna sa vă transformati amandoi în zapadă , nu peste mult timp , atunci cand viscolul cel napraznic o sa vă gasească .
- Vreau chiar si asa ! hotară Omul de zăpadă si in consecinţă Văntul incepu sa sufle din ce in ce mai tare , invaluindu-l pe Omul de zăpadă din toate părtile , ridicăndu-l usor de la pamant si purtandu-l cu blandeţe peste strazi pana la intrarea în parc unde-i astepta Fetiţa de zăpadă .

In faţa parcului , Omul de zăpadă si Fetiţa de zăpadă se priviră o cipă în ochi , atăt căt sufletele lor sa se recunoasă , apoi purtaţi de Vănt intrară în parc si se opriră în faţa lacului îngheţat pe care luna-l lumina feeric .
Ţinandu-se stăns de mănă cei doi începură să alunece pe ghiaţă intr-un dans ireal de delicat .
Dansară înlănţuiţi pănă ce viscolul cel năpraznic îi găsi si îi ridică în văzduh , transformăndu-i într-un nor de zăpadă si amestecăndu-i cu fulgii care veneau de-a valma din cer .
Numai că fulgii aceia purtară în mijlocul lor imaginea a două suflete de zăpadă înlanţuite ...

Aceasta a fost povestea a doi Oameni de zăpadă .
Poate s-a intăplat de mult , poate se întămplă chiar acum , poate se va întămpla undeva - căndva ...
Stii - eu mai cred că în fiecare bulgăre de zăpadă pe care-l ţinem o clipă în palmele noastre , se află sufletele Omului de zăpadă si al Fetiţei de zăpadă , iar fără sa stim străngem între palme o poveste .
O poveste în care Imposibilul este Posibil , o poveste în care nu există inimi de ghiaţă , o poveste în care două suflete nu s-au temut sa renunţe la tot ptr. dragostea lor .
Chiar dacă a durat doar o clipă , a fost dragostea lor iar ei au stiut sa si-o asume si sa se bucure de ia .




3 comentarii:

ciumafaiul de toamna spunea...

.....s-a venit apaaa si i-a luat...

Aimée spunea...

Zambesc si eu, cu un pui de 7 luni dormind pe mine. Tare frumoasa povestea si tare frumos ar fi daca toti oamenii ar mai sti povesti... daca ar mai avea sufletele asa, calde, daca ar mai visa, daca ar mai zambi...

Scutaru spunea...

Ce frumos! Ce de poveste! Vis, mai exiști, încă! Am crezut că te-a sufocat patima lumii. :)

:-D