Nour și oamenii de zăpadă

Hai sa facem un Om de zăpadă !

Fiind facut de noi , de tine si de mine , o sa fie cel mai grozav Om de zăpadă.
Am ptr. el o cravată , un fular si manusi .
Fac eu totul , tu trebuie doar sa-i adaugi nasturi si sa-i dai o scanteie de suflet .
O sa-i dam impreuna un nume si o sa-i consemnam prezenţa printr-o poveste .
Asadar , vrei sa facem impreuna cel mai grozav Om de zăpadă ?

Avem asadar o Fetiţa si un Om de zapadă .
O sa mai adaug si Vantul de iarna si voi asterne o poveste , ptr. consemnarea identitatii si momentului celor doi .

--------------------------

In pofida frigului si momentului neprielnic , Simona Minunata si Nour Iulian au decis , fara sa stea prea mult pe ganduri , sa faca nu unul , ci doi Oameni de zapadă .
Si i-au facut , simpli , dupa chipul si asemanarea lor .
Omul de zapadă a primit de la Nour manusi , fular , o cravata , fiind tare chipes .
Fetiţa de zapadă a primit de la Simona finete si delicateţe iar peste amandoi zapezitii Simona a suflat o scanteie de suflet astfel incat au devenit doi Oameni de zapadă insufletiti .
Simona si Nour au plecat apoi la treburile lor dar in noaptea carea a urmat , in frig si viscol , cei doi Oameni de zapadă au avut povestea lor .

Omul de zapadă ramasese singur .
Avand o scanteie din sufletul Simonei si o picatura din nemarginirea lui Nour , era un Om de zapadă diferit de restul si mai cu seama putea vorbi .
- Ce noapte frumoasa ! spuse el .
Intr-adevar , luna facea zapada stralucitoare , stelele sclipeau , copacii se imbracasera in vată de zahăr .
Dar cu cine sa imparti toate aceste frumuseti , atunci cand esti singur ?
Iar Omului de zapadă îi scăpă o lacrima care din cauza gerului se transformă pe loc intr-un minuscul turture de ghiaţa .

- Nuuuu ! Nu esti singur ! se auzi o voce venind de pretutindeni .
Vocea se transformă intr-un vuiet prelung iar lăngă Omul de zăpadă apăru Văntul .
- Pe unde am trecut eu am vazut multi oameni de zapada , spuse Văntul .
- Uite , doua strazi mai departe , chiar la intrarea in parc , este o Fetiţă de zăpadă , adăugă Vantul .
Omul de zăpadă ramase pe ganduri - distanţa era imensa ptr. el . Cum ar fi reusit oare sa vorbeasca Fetiţei de zăpadă ?

- Te ajut eu ! spuse Vantul .
- Sopteste ce vrei sa-i spui iar eu voi purta cuvintele tale pana la ea .
Zambind , Omul de zăpadă spuse :
- Sunt un visator innascut , am o fire veselă insa nu iubesc deloc caldura !
Vantul plecă imediat cu vorbele acestea iar peste un timp se intoarse cu raspunsul .
Omul de zăpadă simti cum inima sa se incalzeste ( doar avea o scanteie din sufletul Simonei ) si intrebă :
- Ce a spus Fetiţa de zăpadă ?
- A râs ! raspunse Vantul , adaugand :
- A mai spus ca vrea sa te vadă !

- Cum sa ma vadă ?! Asta este imposibil ! spuse cu tristeţe Omul de zăpadă.
- Nu chiar ! zise vesel Văntul . Pot face din fulgii zapezii un ecran pe care tu sa-ti vezi Fetiţa iar ea sa te vadă pe tine .
Omul de zăpadă zămbi sfios , gandindu-se sa-si compuna o mimică dură si o privire de erou incercat. insa Văntul cel năstrusnic deja plecarse purtand prima imagine , respectiv aceea cu zămbetul sfios ...

În cele din urmă , cand Văntul se întoarse , Omul de zăpadă intrebă emotionat :
- Ce a spus Fetiţa ?
- A spus ca esti " cool " ! Era tare impresionată si a mai spus ca esti distins , frumos , desi eu nu prea as crede , adaugă Văntul , care vazuse multe la viaţa lui ...
- Dar pe ea , pe Fetiţă , ai fotografiat-o ? intrebă Omul de zăpadă .
- Desigur ! Priveste aici !
Si Văntul aduse in faţa Omului de zăpadă o perdea de zăpadă care se transformă într-un ecran în asa fel încăt Omul de zăpadă putu s-o vadă pe Fetiţă .
Era delicată , alcătuită dintr-o textură fină de zăpadă si nu foarte înaltă .
Simona stiuse cum s-o facă .

Mai avea Fetiţa un zambet atat de cald si frumos încăt uimit Omul de zăpadă decise :
- Vreau sa merg la ea ! Te rog Văntule , poti sa faci asta ptr. mine , ptr. ea , ptr. noi ?!
Dupa ce se gandi un timp , Văntul raspunse :
- Pot sa te duc la ea insa asta înseamna sa vă transformati amandoi în zapadă , nu peste mult timp , atunci cand viscolul cel napraznic o sa vă gasească .
- Vreau chiar si asa ! hotară Omul de zăpadă si in consecinţă Văntul incepu sa sufle din ce in ce mai tare , invaluindu-l pe Omul de zăpadă din toate părtile , ridicăndu-l usor de la pamant si purtandu-l cu blandeţe peste strazi pana la intrarea în parc unde-i astepta Fetiţa de zăpadă .

In faţa parcului , Omul de zăpadă si Fetiţa de zăpadă se priviră o cipă în ochi , atăt căt sufletele lor sa se recunoasă , apoi purtaţi de Vănt intrară în parc si se opriră în faţa lacului îngheţat pe care luna-l lumina feeric .
Ţinandu-se stăns de mănă cei doi începură să alunece pe ghiaţă intr-un dans ireal de delicat .
Dansară înlănţuiţi pănă ce viscolul cel năpraznic îi găsi si îi ridică în văzduh , transformăndu-i într-un nor de zăpadă si amestecăndu-i cu fulgii care veneau de-a valma din cer .
Numai că fulgii aceia purtară în mijlocul lor imaginea a două suflete de zăpadă înlanţuite ...

Aceasta a fost povestea a doi Oameni de zăpadă .
Poate s-a intăplat de mult , poate se întămplă chiar acum , poate se va întămpla undeva - căndva ...
Stii - eu mai cred că în fiecare bulgăre de zăpadă pe care-l ţinem o clipă în palmele noastre , se află sufletele Omului de zăpadă si al Fetiţei de zăpadă , iar fără sa stim străngem între palme o poveste .
O poveste în care Imposibilul este Posibil , o poveste în care nu există inimi de ghiaţă , o poveste în care două suflete nu s-au temut sa renunţe la tot ptr. dragostea lor .
Chiar dacă a durat doar o clipă , a fost dragostea lor iar ei au stiut sa si-o asume si sa se bucure de ia .

(Pentru conformitate: aici http://fusaru.blogspot.ro/2015/02/lumini-si-umbre.html)