Avem pământ, ce facem cu el? VII

Constatări empirice

Roșiile le punem în cuiburi mai înalte, mușuroite, mulcite; dacă sunt ploi multe, apa curge lejer printre ele, dacă e secetă închidem șanțurile cu brazde de pământ și le inundăm la 7-10 zile. Încercăm să cultivăm plante din zone mai reci decât la noi, roșiilor rusești le merge tare bine în grădină, și sunt și timpurii (nu punem niciun hibrid).

Pe potecile dintre straturi avem bucăţi de carton presat – împiedică parţial şi dezvoltarea buruienilor, ne scapă şi de noroi; e relativ utilă și coaja de copac pusă pe poteci largi, dar eu prefer s-o folosesc la acoperit iarba de mulcire de la trandafiri. Maldărul de crenguţe rămase de la tăierile de primăvară la pomi îi asigură doamnei arici loc bun pentru a-şi întemeia familia (crenguţe care, în toamnă, pot deveni combustibil eficient pentru bulion, ţuică etc.).

Am plantat majoritatea pomilor primăvara - a murit un singur măr, dar nu din vina lui, ci din a noastră; din cei câțiva plantați toamna, au murit inexplicabil doi pomi. Să fie o întâmplare, nu știu, mai ales că majoritatea recomandărilor de pe net sunt ca plantarile să se facă toamna.

Schițele grădinii sunt obligatorii; inițial lăsam pe tutorele pomilor eticheta în ideea că așa voi ști ce și cum; n-a fost o idee bună, etichetele n-au trecut iarna și trebuie să identific, în vară, când vor rodi, care cireș e Katalin, care Van, care Stella. Acum notez pe schițe ce și când am plantat, așa știu și când să mă aștept să intre pe rod un pom, și ce culoare are trandafirul, să nu pun lângă el unul eventual identic; sau să pun cocăzii doi câte doi, dar unul roșu, unul negru.

În zona de grădină, către exterior, am făcut bariere care limitează pătrunderea florei spontane din exterior – zmeură, roiniţă, pelinariţă, nuci -, între parcele punem facelia sau muștar, crăițe sau gălbenele, coriandru sau creson – bariere pentru dăunători.

Urmează experiențe personale.