Concluzii parţial colore
În
condiţiile în care suntem două persoane cu joburi, cultivăm fără
ajutoare cam 250 mp cu legume, plante aromatice şi arbuşti, 60 de
cuiburi de roşii, 30 de ardei... Avem vreo 10 meri, 2 vişini, 20 şi
de pruni, 3 peri şi 3 cireşi mici, trandafiri de dulceață şi cam
10 ml de zmeură; grădina ne asigură necesarul de ceapă, usturoi,
ierburi aromate, morcovi, plante medicinale, oareşce pungi la
congelator cu fasole verde, spanac, lobodă, păstârnac, cam 70 de
borcane cu diverse în beci şi urme fine de ţuică (cei 12 m de
boltă de vie ne asigură doar mustul, că nu ajunge vin.).
Animalele
din dotare sunt doi câini (în primăvară vor fi iarăși trei),
patru pisici şi cam 20 de găini – rar cumpărăm ouă, în
perioadele lor de pauză, în restul timpului avem supraproducţie.
Câinii și pisicile ne dau doar de lucru.
Când
îţi reancorezi picioarele în brazdă, începi să funcţionezi pe
ritm răsărit-apus; vrei somn de după-amiază, mâinile îţi devin
unelte, priorităţile ajung cu susu-n jos, se schimbă mirosurile şi
gustul aerului, ochii îţi devin mai ageri – vezi insecte,
floricele, amănunte pe care altă dată nu le observai.
Redescoperi
plăcerea de a sta în ploaie, nu ţi se mai pare apocalipsă iarna
cu zăpezi generoase, te bucuri de caniculă stând la umbră, vezi
cerul, auzi liniştea plină a naturii. Dispar insomniile, uiţi de
coşmaruri, descoperi muşchi de care habar n-ai că există până
să înceapă să te doară, timpul trece altfel – faci mult mai
multe decât la apartament şi, paradoxal, îţi mai rămâne şi
timp liber.
Într-un
fel, calci veșnicia în picioare și veșnicia e plină de rouă,
iar pielea ți se înfioară mirată: cum am putut trăi atâta vreme
în oraș?
Sfârşit de capitol.
10 comentarii:
Ultima fraza m-a uns la suflet!
Nu stiu de ce dar dupa ce ti-am citit cartea imi vine sa spun "nu conteaza anii din viata ta, ci viata din anii tai". iar gradina te ajuta sa-ti traiesti cu placere anii din viata chiar daca, vorba ta, "iti descoperi muschi noi". Sa aveti o saptamana minunata cu spor si inspiratie in tot ce v-ati propus.
@Vasile - cartea??? fii mai explicit, ca cum incepe lumea sa-mi ceara cartea :)
Ei, da, mi-a prins bine serialul, mi-a amintit ca e bine ca mi-am luat casa pe pamant. Incepusem sa uit ca mi-a fost si bine, mai ales in primul an, cand am gustat din plin din aceste binefaceri. Mai apoi, cand am vazut ca aia nu-mi iese, aia nu creste, aia ma cotropeste, cealalta ma copleseste, am inceput sa ma tot intreb la ce mi-o fi trebuit, dar citindu-te pe tine, mai ales la concluzii, mi-am dat seama ca la casa cu curte exista acel "nu's ce mistic" ce face ca traiul la bloc sa-mi para un trist intermezzo in viata mea.
Daca salveaza, ca mine,fiecare episod care l-ai scris au un minicurs de gradinarit gratuit ce-i greu de inteles. Crezi ca un ebook de gradinarit are mai mult de 10 capitole si mai dai si o palarie de bani, pentru poze sa acceseze arhiva blogului tau ca au ce sa vada.
Toate cele bune.
@Vasile - mersic frumos, esti un dulce. :)
@cristina - e coltul tau de rai, cu flori si pisici, max cel negru si pomisori, cu ploaie si apusuri faine...
bine fu' :)...si pacat ca s'o terminat. Mi-e cald in cuvintele tale, si parfumul...dar, simtul de aspru si crud si curat...Traim pe pamant cu toate simturile nostre si-ti multumesc ca le poti cuvanta asa...
Monica
Desi ne provoaca triste amintiri, sloganul "munca te elibereaza" este, cred, unul dintre cele mai mari adevaruri ale vietii, atunci cand iti place ceea ce faci si n-o faci doar din obligatie... Te citesc, dar nu prea am timp de scris, asa ca da-i inainte...
Numai tu stii sa spui lucrurilor pe nume atat de simplu si curat. Si te pretuiesc pentru asta. Cu drag , Sis!
Trimiteți un comentariu