Start în grădină, 2016

Mai sunt două zile până la Dragobete – Cap de primăvară -, n-a venit zăpada mult așteptată și nici nu mai sper în ea, și de va fi să ningă... va fi timid și ineficient, mai bine să plouă. Mă îngrijorează temperaturile ridicate ale lui februarie, nu e apă în sol, nu prevăd un an agricol bun, asta e, Cum îi anu', doamnă, să-l citez pe nea Gigă.

Ziua crește accelerat, vântul usucă pământul, s-au schimbat mirosul și consistența aerului, verde sfios apare pe ici, pe colo, alunii au mâțișori, sălciile se pregătesc și ele. Fac drumuri în grădină, ceva proiecții spre cum mi-aș dori să fie, ce și unde mut, acolo va fi ceapa, acolo năutul, scrutez pământul să prind noi semne ale primăverii; uite, a răsărit feniculul, leușteanul încă nu, pătrunjelul dă semne de înviorare, nici bujorii n-au zbenghiuri roșii. Narcisele și zambilele se avântă vertical, au scos căpșorul și ceva lalele, brândușele au apărut şi ele, iasomia de iarnă se îmbracă în galben, trei primule au flori mai mult sau mai puțin timide, sedumul şi tufănicile au frunzuţe vioaie.

Motanii s-au zăpăciripit anticipat a primăvară, Jinx se bate pe coclauri cu el ştie cine și vine tăvălit acasă, Igor escaladează tabla acoperişului şi face alunecări parţial controlate până în jgheab, nicio mâță nu mai vrea în casă. Câinii sunt profund jigniţi de lipsa cărnii crude din hrana lor zilnică de când s-a încălzit vremea, aleargă ca posedaţii, dorm expandaţi în mijlocul aleilor, clocesc cu spor jardinierele cu plante perene. În curtea păsărilor e gălăgie mare mereu şi se duc lupte grele – cocoşul alfa a dispărut în mod misterios, pe timp de zi, cu noi acasă, iar acum restul de vreo şase cocoşi îşi dispută supremaţia -, doamnele găini sunt foarte încântate de păpădii şi de alte chestii verzi pe care le smulg eu din pământ, ouă cu spor şi-s grase.

Am pus seminţele de ardei iuţi pentru răsaduri, am greblat zona de bulbi – arată într-un mare fel acum -, am pregătit straturile lasagna cu cartoane şi frunze-mulci (reciclate de pe zona cu bulbi). Domnul meu a îmbăiat cu ulei pomii şi arbuştii, ne-am hotărât unde va fi amplasat leagănul, la intervale aleatorii mai punem pământ/pietriş pe şanţurile care se formează unde au fost îngropate ţevile de apă şi canal. Declar deschis, oficial, sezonul 2016 de muşchi dureroşi şi oase mârâinde.