Pisicile
stau în casă oriunde au chef, numai pe pernuțele speciale pentru
ele nu, eventual se sacrifică și dorm pe căsuța de pisici; la fel
și pe moșie, e mai bun un somn pe etajeră la bucătăria de vară,
în lucernă sau pe scaunele din chioșc decât pe pernele speciale.
Sunt grase și blănoase, mai vin când și când cu câte o căpușă
subnutrită, dorm mult, prind nenumărați șoareci. Jinx s-a
obrăznicit maxim, e un cerșetor notoriu, mă sfidează, mă
provoacă zi de zi, pe Mașa iar a apucat-o amocul și nu-i suferă
deloc pe Frida și pe Igor – cum îi vede în casă, cum sare să-i
zgârie și apoi iese în viteză sau se duce să doarmă în
chiuveta de la baie.
Găinile
par să-și pună penajul de iarnă, s-au mărit, fac băi de
cenușă și încă nu ouă. Nu le putem lăsa libere în grădină
din cauza instinctelor vânătorești ale lui Hades, întărâtat de
Pepsi (ea nu ajunge și în grădină, așa că atunci când nu poate
ea să le alerge îl întărâtă pe cățelul ubicuu).
Câinii
sunt sursele principale de zâmbet și de draci, alternativ, de pe
moșie. Pepsi e fascinată de chioșc și de ce-avem noi
pe-acolo, îi place să scoată hidroforul din priză sau să plimbe
playerul de dvduri și boxele și, mai nou, să deschidă ușa
cuptorului de la bucătăria de vară. Zăvod e un înțelept
(ceea ce n-aș fi crezut acum doi ani că se va întâmpla vreodată),
n-a mai fost cazul să-l legăm de-o eternitate, e vigilent, hotărât
și lătratul lui se aude de departe, din sat. Tot el e responsabilul
cu educația canină, sancționează prompt orice abatere de la
bunele reguli câinești, uzual Urma fiind victima, că tot o caută
cu lumânarea constant.
Hades
e tare supărat acum pe șobolani, bântuie între curtea păsărilor,
acareturi și zona unde avem depozitate bordurile, îi ceartă, sapă,
ne cheamă să-l ajutăm. Când venim acasă ne prezintă ultima
pradă, mai mult sau mai puțin atinsă de rigor mortis, și ne arată
cât a fost el de harnic și de vigilent. I-a mutat domnul meu căsuța
la lemne și doarme băiatul în ea, dar nu singur, ci cu Pepsi, cam
în brațele ei. Încă nu înțeleg cum au loc amândoi acolo
simultan.
Urma
e de nerozie incredibilă (mai rău ca Zăvod la vârsta ei), strică
tot ce poate, ne obligă s-o mai și legăm, dar e tandră, caldă,
senină și ne iubește nespus. Stă ca un sfinx pe băncuța din
fața magaziei sau doarme pe masa de lângă terasă de unde sare cu
grație fix pe terasă și face ordine și disciplină în scaune,
rufe, coș de gunoi. Doarme pe platforma de beton dintre bucătării,
doar să stea lângă noi, și arată bestial după
ce face împachetări cu noroi. A crescut surprinzător, e mai înaltă
ca Zăvod cu vreo 7-10 cm și considerabil mai grea (cred că a sărit
de 30 de kg); nu-i grasă, dar e maaare, mai mare decât mi-aș fi
închipuit eu vreodată că vom avea un câine.
4 comentarii:
Mașa seamănă leit cu maica-sa. La fel face și Maia, spre supărarea mea, căci Missie o suportă ce-o suportă și când ți-e lumea mai dragă, o pocnește de urlă aia ca din gură de șarpe. Nu știu dacă chiar îi face ceva concret (deși în toamna asta a avut o lăbuță mușcată, am chemat vet-ul, apoi o mare rană pe spate), însă când se simte atacată, Maia urlă rău de tot. In rest, rânjește fasolele la fiică-sa de câte ori o vede.
Ai idee ce vârstă are Urma? Mai are șanse să se înțelepțească?
@cristina - urma are cam un an si patru luni - un an si jumatate. clar ii va mai creste si ei minte, dar mai tarziu, asa, pana pe la doi ani si jumatate, ca e caine de stana si ei copilaresc mai mult. (frida o mai arde un pic pe ma-sa cand si cand, igor insa fuge de nebuna mereu.)
si iepurasul ce face?
@vic - iepurasul a devenit hrana
Trimiteți un comentariu