Dare de seamă despre dihăniile moşiei

Pisicile stau în casă oriunde au chef, numai pe pernuțele speciale pentru ele nu, eventual se sacrifică și dorm pe căsuța de pisici; la fel și pe moșie, e mai bun un somn pe etajeră la bucătăria de vară, în lucernă sau pe scaunele din chioșc decât pe pernele speciale. Sunt grase și blănoase, mai vin când și când cu câte o căpușă subnutrită, dorm mult, prind nenumărați șoareci. Jinx s-a obrăznicit maxim, e un cerșetor notoriu, mă sfidează, mă provoacă zi de zi, pe Mașa iar a apucat-o amocul și nu-i suferă deloc pe Frida și pe Igor – cum îi vede în casă, cum sare să-i zgârie și apoi iese în viteză sau se duce să doarmă în chiuveta de la baie.

Găinile par să-și pună penajul de iarnă, s-au mărit, fac băi de cenușă și încă nu ouă. Nu le putem lăsa libere în grădină din cauza instinctelor vânătorești ale lui Hades, întărâtat de Pepsi (ea nu ajunge și în grădină, așa că atunci când nu poate ea să le alerge îl întărâtă pe cățelul ubicuu).

Câinii sunt sursele principale de zâmbet și de draci, alternativ, de pe moșie. Pepsi e fascinată de chioșc și de ce-avem noi pe-acolo, îi place să scoată hidroforul din priză sau să plimbe playerul de dvduri și boxele și, mai nou, să deschidă ușa cuptorului de la bucătăria de vară. Zăvod e un înțelept (ceea ce n-aș fi crezut acum doi ani că se va întâmpla vreodată), n-a mai fost cazul să-l legăm de-o eternitate, e vigilent, hotărât și lătratul lui se aude de departe, din sat. Tot el e responsabilul cu educația canină, sancționează prompt orice abatere de la bunele reguli câinești, uzual Urma fiind victima, că tot o caută cu lumânarea constant.

Hades e tare supărat acum pe șobolani, bântuie între curtea păsărilor, acareturi și zona unde avem depozitate bordurile, îi ceartă, sapă, ne cheamă să-l ajutăm. Când venim acasă ne prezintă ultima pradă, mai mult sau mai puțin atinsă de rigor mortis, și ne arată cât a fost el de harnic și de vigilent. I-a mutat domnul meu căsuța la lemne și doarme băiatul în ea, dar nu singur, ci cu Pepsi, cam în brațele ei. Încă nu înțeleg cum au loc amândoi acolo simultan.

Urma e de nerozie incredibilă (mai rău ca Zăvod la vârsta ei), strică tot ce poate, ne obligă s-o mai și legăm, dar e tandră, caldă, senină și ne iubește nespus. Stă ca un sfinx pe băncuța din fața magaziei sau doarme pe masa de lângă terasă de unde sare cu grație fix pe terasă și face ordine și disciplină în scaune, rufe, coș de gunoi. Doarme pe platforma de beton dintre bucătării, doar să stea lângă noi, și arată bestial după ce face împachetări cu noroi. A crescut surprinzător, e mai înaltă ca Zăvod cu vreo 7-10 cm și considerabil mai grea (cred că a sărit de 30 de kg); nu-i grasă, dar e maaare, mai mare decât mi-aș fi închipuit eu vreodată că vom avea un câine.