Deschiderea sezonului

Timp de primăvară, timp agitat. Orice-aş face, tot nu-mi ajunge.

Decorul se schimbă de la zi la zi, roiniţa şi frunzuţele sedumurilor cresc curajoase,  iasomia şi o primulă înfloresc în galben, sălciile şi un alun au mâţişori. Liliacul are muguri, în grădină avem verde vertical de la ceva ceapă rămasă în pământ de anul trecut, vreo două salate, frunze de păstârnac şi oareşce pătrunjel timid.

Am pus seminţele pentru răsadurile de roşii - e primul an în care am folosit turbă, fără să mă complic cu amestecuri de pământ cu compost sau cu pământ de răsaduri -, am greblat la greu, am pregătit zonele de flori - nu şi trandafirii, pe ei îi las până la începutul lui aprilie, sunt păţită cu greurile târzii.

Domnul meu a tuns via, a îmbăiat pomii, acum tot munceşte să-i taie, a coafat thuia în drumul spre sferă, a tăiat mărul parmen, că prea umbrea florile, a demarat o altă bordură din sticle - de astă dată cu secţiune dreptunghiulară - şi el ştie ce-a mai făcut, că n-a stat locului deloc.

Se văd iar munţii la orizont, în sat ard focuri de purificare, cântă tractoare prin grădini, chioşcul e parţial eliberat, pe platforma de ciment dinspre grădină au reapărut masă, unelte, băncuţe, găleţi. 

A fost primul week-end din an petrecut afară, cu soare-n ochi şi praf în nas, cu dureri de şale după şi febră musculară responsabilă.

E doar începutul.