Cum mi-am petrecut vacanța de iarnă II

După Crăciun am făcut o tură rapidă de cumpărături fără aglomerație nici în trafic, nici în magazin, un drum scurt în oraș pe 31 dimineața, iar în rest n-am ieșit din curte. Am privit cerul și am zâmbit văzând cum Mașa locuiește în chiuveta din baie și Jinx – pe marginea căzii, m-am jucat cu câinii, mi-am umplut ochii de albul zăpezii și plămânii de aerul rece de iarnă, am făcut focul în soba cu geam ziua întreagă: pentru căldură, pentru că-s ușor piromană, pentru că e fascinant jocul flăcărilor.

Și am atacat cutiile cu semințe spre inventar, spre dăruit, spre programări de plantare pe care oricum știu – grație experiențelor din ani precedenți – că nu le voi respecta.

Revelion 2019 și după

La ora 12, în noaptea de revelion, potoleam câinii și înjuram cu spor maxim petardații care au vrut musai bum-bum prelungit (inclusiv în lizieră); și, după ce că se antrenaseră zile-n șir înainte, au mai bubuit și pe 1 și 2 ianuarie, că nu terminaseră muniția și doar de-aia o cumpăraseră, iar concediul se termina.

I-am binecuvântat la fiecare bubuitură, le-am urat de bine și de foarte bine, prilej cu care am constatat mirată cât de multe înjurături știu și că modul în care reacționez în trafic la ore aglomerate e de-a dreptul blând.

Pisicile au stat doar în casă, ridicau capul mirate, clar nu le plăcea, dar nu cred că s-au speriat; au fost circumspecte câteva zile, au ieșit doar minimal pe-afară, dar deja pe 3 ianuarie nu mai aveau niciun stres.

Însă câinii... Pepsi a dispărut de-a dreptul, degeaba am strigat-o, ea știe unde s-a ascuns (probabil în chioșc), Hades s-a băgat la locul lui Igor, pe terasă, pe Urma am obligat-o să stea la ea în căsuță – deja nu mai auzea ce-i spuneam, n-o mai interesau mângâierile, nu voia s-o ținem în brațe -, iar Zăvod i-a certat continuu pe toți: cum auzea un zgomot, cum alerga spre zona respectivă și lătra în formă continuată, așa că pe 1 dimineața era deja răgușit și cred c-avea și-un pui de febră musculară.

Tare mi-aș dori ca focurile de artificii să le poată organiza doar persoane specializate, în locuri proprii și cu aprobări anterioare. Vrei artificii? Mergi în centrul orașului/la barul care are în program. Că tu consideri că, lasă, nu mor câinii, nici ai mei, o zi, așa a fost întotdeauna, e alegerea ta, omule, dar eu nu vreau să-mi sperii câinii! Mergi în locuri dedicate, dă cu ele la tine în casă, cum vrei. (Apropo, ați văzut câți au mers la focuri de artificii cu câinii în lesă?)

Până pe 4 ianuarie nu s-a auzit pasăre ciripind, n-am văzut una măcar; cum nici până acum n-am văzut coborând vreun iepure sau vreo căprioară.