Schimb confort urban pe libertate rurală (60). Plantat bulbi, v. 1.2

Am rezistat eroic să nu cumpăr flori pentru grădină de la târgul de toamnă. Îmi zic eu: până nu ştim exact ce şi unde vom muta, n-are rost să iau iarăşi zeci de plicuri de seminţe, dintre care o bună parte să rămână pentru anul viitor, că nu mai ştim unde să le plantăm. Tot asta îmi spuneam şi în primăvară, dar atunci am cedat ispitei. Acum nu şi mi-s cam mândră de asta.
Însă am primit bulbi de narcise de la sor’mea, i-am plantat, normal, nu puteam să-i las aşa; apoi mi s-a deschis pofta şi am mutat crini bujori tufe colorate gorniţe zambile lalele primule şi alte flori dintr-un loc în altul. Cum sâmbăta trecută doar am început, era firesc ca şi sâmbăta asta să fac acelaşi lucru, „tot aşa, dar altfel”, că oricum n-am terminat, mai am ce face şi sâmbăta ce vine.
Cu scosul din grădiniţă n-a fost prea complicat (asta nu înseamnă că nu suspectez c-am tăiat ceva din rădăcinile bujorilor), nici măcar când fără vreo intenţie am distrus (cred) o tufă de leuştean (experienţă utilă, pentru că pe celelalte le-am marcat acum, să nu păţească şi ele la fel). Dar pe zona unde le-am mutat era lucernă…
Vorbesc cu tanti Neta la telefon şi-i spun care îmi sunt intenţiile.
- O, nu, nici să nu vă gândiţi! E pământul înierbat de şase ani şi nici n-a mai plouat demult!
(Ei, a plouat acum câteva zile…)
- O să fie greu rău, vorbiţi cu domnu’!
Domnu’ nu era acasă aşa că am încercat să mă hărnicesc eu să pregătesc terenul. Da’ de unde! După vreo jumătate de metru pătrat şi o jumătate de oră (cu pauze, normal) am renunţat. A venit domnul şi stăpânul meu şi în cinci minute a săpat tot. Ezitam între frustrare şi bucurie. În ritmul în care sap eu – adică 3 mp de pământ săptămânal, mai concret sâmbăta, din cel ne-înierbat, evident, cei 30 mp ai grădiniţei plus cei vreo 300 mp ai grădinii i-aş săpa în fix 110 săptămâni, adică în mai bine de doi ani. Aşa că am ales bucuria.
Operaţiunea „săpat parţial grădiniţa” a scos la iveală nenumărate pietre de dimensiuni diferite (deja am mai început o alee, la intrarea în grădină), cuie, sârme, capace din tablă sau plastic, bucăţi de polietilenă şi de lemn, cabluri şi alte minunăţii. Dar peisajul s-a schimbat şi arată şi el într-un fel.
Acum să vedem ce va fi în primăvară, pentru că replantarea s-a executat pe principiul „primul găsit, primul plantat”, că oricum nu cunosc bulbii şi nici tuberculii ca nişte morcovi maro, n-am idee care cui aparţin. Mă şi gândesc cum voi sta eu prin aprilie şi mă voi minuna încercând să identific ce-am plantat acolo unde au răsărit nişte chestii verzi…