Like?:)

marți, 23 noiembrie 2010

Schimb confort urban pe libertate rurală (71). După Ovidenie

„Grădinarii pricepuţi” au avut ceva spor şi în acest sfârşit de săptămână, adică au mutat liliecii (au copăceii ăştia kilometri de rădăcini, dar în primăvară sper că vor forma o „cortină” frumos mirositoare şi bucurătoare de ochi tocmai în faţa casei) şi tufănelele din mijlocul trandafirilor (sub bolta de viţă-de-vie sunt acum toate), prilej cu care am constatat că ne cam trebuie un târnăcop - îl trecem pe lista de achiziţii.
Spre bucuria mea, florile plantate duminica trecută nu dau deocamdată semne de deces prematur, o să le ţin sub observaţie. Am găsit în hipermarket bulbi de brânduşe, dar achiziţia rămâne pentru o altă dată, după ce „programarea” florilor va fi făcută cu spirit de răspundere. Până acum am pus în pământ cu elan muncitoresc, după o prea relativă chibzuinţă, tot ce-am cumpărat cu bucurie. Şi cum unele dintre ele trebuie mutate, şi cum unele dintre ele nu ştiu dacă vor răsări… Vedem în primăvara ce vine.
Grădina e pregătită pentru iarnă cu excepţia operaţiunii „săpat”, care se desfăşoară şi ea conform planificării (adică „vedem noi cât săpăm şi restul găseşte nea Costică soluţii”). Vilele câinilor au deja pat cald de lucernă frumos mirositorie - dar asta nu-i împiedică să le ignore în continuare -, puzzle-lul de la lemne creşte direct proporţional cu cheful/timpul lui Răzvan de a tăia, placările interioare se fac cu o frecvenţă imprevizibilă. Lacul e tot fără apă, dar acum măcar nu mai are frunze, iar broasca de acvariu din plastic verde a fost mutată, până în primăvară, în chioşc, de unde au plecat fotoliile exilate la noua lor casă. Am verificat şi sortat merele şi ceapa din beci şi, ta-dam!, am ars o grămadă de resturi vegetale, de la frunze strânse de curând la tulpini uscate de legume şi o bună parte din crenguţele rezultate în primăvară la tunderile succesive (de creştere şi de rod) ale pomilor din grădină. Am terminat incinerările pe amurgite şi-apoi am stat toţi patru să ne bucurăm de frumuseţea şi căldura maldărului de jar. Încântare de piroman cu vocaţie care mai e şi mulţumit că, pentru prima dată, a terminat lista de „to do”-uri pentru week-end.
Conform Calendarelor poporului român, la Ovidenie – Ziua luminii (21 noiembrie), în plin An Nou dacic (când se celebrează lupul) - se termină toamna. Sărbătorile, vin, sărbătorile vin… (cu dedicaţie pentru domnul meu care, la fiecare sfârşit de noiembrie, se revoltă aplicat că noi începem să cântăm colinde). Am terminat în grădină, acum vreau zăpadă. Vreau să vină iarna.

6 comentarii:

ba_laura spunea...

Ati ars toate resturile vegetale? N-ati pus nimic la compost?

Anonim spunea...

Buna, imi place blogul tau, daca te intereseaza un link exchange intra pe http://pegas-motorizat.blogspot.com/- Numele cu care vreau sa apar este: P. M. - Ne amuzăm că nu-i impozabil!

daiana spunea...

Liliac ce culori ai? Eu am alb simplu si batut si-am avut o incercare asta toamna cu un liliac mov de la "tanti Stela" , ala tanar a fost foarte bun pentru Max sa-si incerce foarfeca in dezvoltare iar ala batran a murit de moarte buna adica de batranete. Sper ca ala tanar sa mai dea o data ca l-am mutat pe Max cu domiciliul iar al batran e un suport bun pentru vreo cataratoare de-oi gasi-o la primavara.

simf spunea...

@ba_laura - am ars resturile deja uscate, tulpinile mari (pe care nu le-am tocat), crengi din primavara si din frunze. pentru compost am pus iarba, frunze etc.
@cypy - imi place. adaugat.
@daiana - alb batut si doua nuante de mov nebatut. cel mov are nenumarati lastari, daca ai drum prin zona...

vic spunea...

sa mai ai rabdare cu iarna pina la solstitiu, cui ii trebuie asa devreme frig si zapada? brrrr...

simf spunea...

@vic - mie.

:-D