Schimb confort urban pe libertate rurală (71). După Ovidenie

„Grădinarii pricepuţi” au avut ceva spor şi în acest sfârşit de săptămână, adică au mutat liliecii (au copăceii ăştia kilometri de rădăcini, dar în primăvară sper că vor forma o „cortină” frumos mirositoare şi bucurătoare de ochi tocmai în faţa casei) şi tufănelele din mijlocul trandafirilor (sub bolta de viţă-de-vie sunt acum toate), prilej cu care am constatat că ne cam trebuie un târnăcop - îl trecem pe lista de achiziţii.
Spre bucuria mea, florile plantate duminica trecută nu dau deocamdată semne de deces prematur, o să le ţin sub observaţie. Am găsit în hipermarket bulbi de brânduşe, dar achiziţia rămâne pentru o altă dată, după ce „programarea” florilor va fi făcută cu spirit de răspundere. Până acum am pus în pământ cu elan muncitoresc, după o prea relativă chibzuinţă, tot ce-am cumpărat cu bucurie. Şi cum unele dintre ele trebuie mutate, şi cum unele dintre ele nu ştiu dacă vor răsări… Vedem în primăvara ce vine.
Grădina e pregătită pentru iarnă cu excepţia operaţiunii „săpat”, care se desfăşoară şi ea conform planificării (adică „vedem noi cât săpăm şi restul găseşte nea Costică soluţii”). Vilele câinilor au deja pat cald de lucernă frumos mirositorie - dar asta nu-i împiedică să le ignore în continuare -, puzzle-lul de la lemne creşte direct proporţional cu cheful/timpul lui Răzvan de a tăia, placările interioare se fac cu o frecvenţă imprevizibilă. Lacul e tot fără apă, dar acum măcar nu mai are frunze, iar broasca de acvariu din plastic verde a fost mutată, până în primăvară, în chioşc, de unde au plecat fotoliile exilate la noua lor casă. Am verificat şi sortat merele şi ceapa din beci şi, ta-dam!, am ars o grămadă de resturi vegetale, de la frunze strânse de curând la tulpini uscate de legume şi o bună parte din crenguţele rezultate în primăvară la tunderile succesive (de creştere şi de rod) ale pomilor din grădină. Am terminat incinerările pe amurgite şi-apoi am stat toţi patru să ne bucurăm de frumuseţea şi căldura maldărului de jar. Încântare de piroman cu vocaţie care mai e şi mulţumit că, pentru prima dată, a terminat lista de „to do”-uri pentru week-end.
Conform Calendarelor poporului român, la Ovidenie – Ziua luminii (21 noiembrie), în plin An Nou dacic (când se celebrează lupul) - se termină toamna. Sărbătorile, vin, sărbătorile vin… (cu dedicaţie pentru domnul meu care, la fiecare sfârşit de noiembrie, se revoltă aplicat că noi începem să cântăm colinde). Am terminat în grădină, acum vreau zăpadă. Vreau să vină iarna.