Schimb confort urban pe libertate rurală (80). Fermier, cumpăr unelte v.1.4, post scriptum

Au mai fost şi achiziţii conexe uneltelor agricole. Întâi ferăstrăul electric - drujba. Era clar că ne trebuie, aşa că a plecat domnul şi stăpânul meu în documentare. Cu toate că era croit pe o dihanie cu benzină, a cumpărat una electrică, pe motiv că el oricum nu pleacă la pădure cu drujba. N-am ştiut niciodată cum o cheamă (ceva cu W) şi cred că e roşie, dar nu garantez. Îmi place să-l privesc pe Răzvan când o foloseşte, îi pune ulei sau îi ascute lanţul, are ritualuri şi tabieturi în drăgălitul drujbei şi mă bucură mirosul de rumeguş proaspăt, de lemn verde. O dată cu ferăstrăul a cumpărat domnul meu şi un prelungitor electric portocaliu, cu fir de vreo 20 de m, care s-a dovedit a fi de folosinţă unică. Aşa că a găsit el la raionul de electrice priză, ştecăr, cablu gros şi mândru de nenumăraţi metri şi a alcătuit un mega-prelungitor. E tare util, cel mai mult l-am folosit în vară la alimentarea filtrului de la piscină, în spatele grădinii.
Când a intrat apă în beci, a trebuit cumpărată o pompă de apă murdară, cu furtunul aferent. Apoi, pe primăvară am cumpărat întâi nenumăraţi metri de furtun – verde – şi „accesorii furtun pistol”, adică un soi de duş cu mâner, foarte amuzant şi util în toate cele, de la udatul clasic al grădinii la „ploaie” pe frunzele florilor, de la spălat maşina la răcorit câinii, de la limpezit cu presiune grătarul de la aragaz la făcut curcubeu personal şi bătăi cu apă. Am luat şi un derulator de furtun, un fel de stativ cu două roţi şi cu tambur de rulare. Şi el tot verde, foarte util, furtunul nu se mai încurcă şi nici nu-l mai lăsăm înşirat pe unde apucăm.
Avem moştenire şi un ferăstrău clasic (cred, sau joagăr, o lamă lungă cu două mânere), e drăguţ, pânza lui scoate sunete armonioase când o faci să vibreze, dar nu l-am folosit încă. Ori pentru că nu ne-a trebuit, ori pentru că nu ştim cum s-o facem.
Cum domnul meu e un tip hărnicuţ, metodic şi pasionat dintotdeauna de hande-made-uri, aveam de la apartament o mulţime de chestii indispensabile la casa omului: bormaşini, şurubelniţe electrice, polidisc, ferăstrău pendular, ferăstrău circular, rindea electrică, şlefuitor cu bandă, freză, turbină de aer cald şi ce-i mai trebuie omului pe la apartament (sau nu, dar dacă Răzvan considera că-s necesare…; el nu spune nimic când eu bag bani în calculator, gadgeturi şi alte chestii care mă ispitesc, nici eu nu mă pot opune să-şi cumpere jucării de acest gen).
Tot de la apartament am adus filiere şi tarozi, burghie şi dălţi, chei fixe şi reglabile, nivele, cabluri, prize, întrerupătoare – inclusiv cap scară -, milioane de şuruburi, dibluri, piuliţe, lipiciuri de o mie de feluri, pistoale de silicon şi poliuretan cu rezervele aferente, colţare de ghips carton, ţevi de cupru şi nenumărate altele. L-am tot ironizat eu de-a lungul vremii în privinţa necesităţii achiziţiilor şi a dorinţei de tezaurizare a lor, dar acum se dovedesc de-a dreptul utile şi fac un pic mea culpa. Asta pe blog, că oricum el nu citeşte, că faţă în faţă... nu deocamdată. Dar nici maliţioasă nu mai sunt.