Like?:)

vineri, 10 februarie 2012

Despre zimbrii ţapinari

Scriam zilele trecute despre zimbri - ţapinarii de la care cumpărăm noi lemne, ca să nu încurajăm tăierile ilegale de pădure. Legătura cu ei am făcut-o graţie fostului proprietar, nea Gică, el ne-a recomandat să luăm lemne de la ei, că au exploatare "pe bune" şi-n plus nu-i bine să cumperi de furat şi să bagi ţigan în curte.
Ţapinarul-şef, tatăl băieţilor, are 65 de ani; umblă ferm, cu spatele drept, şi nu-şi arată vârsta, e vorbăreţ, deschis, sfătos. Are cam 1,74 m, vreo 85 de kilograme distribuite bine şi are ceva măreţ în atitudine. Până zilele trecute îi admirasem trei dintre fii - toţi înalţi, drepţi, cu muşchi frumos definiţi, fără a fi opulenţi, oameni muncitori, cinstiţi şi de cuvânt. Acum însă, graţie camionetei care n-a vrut să urce, am descoperit că mai sunt încă doi fii. Are zimbrul-tată opt copii, trei fete, cinci băieţi; fiica cea mare - 38 de ani, fiul cel mic - 22. E supărat că n-are decât cinci nepoţi, că nu toţi şi-au făcut copii, dar mai e vreme; numai că acum e masa goală (numai când mă gândesc cum trebuie să arate o masă cu opt copii mâncând...).
Şi tatăl, şi fii fumează (cel mic, de 22 de ani nu are curajul s-o facă în faţa tatălui, că doar încă locuieşte în curtea lui), nu zic nu la o bere sau la un pahar de ţuică şi nu-i suspectez de vreo confesiune religioasă care să le impună un număr mare de copii.
- De, doamnă, când e mult pământ trebe şi multe braţe...
Băieţii toţi seamănă uşor unul cu celălalt şi toţi cu tatăl, se vede din atitudinea lor respectuoasă care e cel mai mare, care cel mic - pe el au tendinţa cu toţii să-l protejeze -, lucrează ca o echipă sudată, eficientă, fără cuvinte, sincronizandu-se perfect ca într-un dans straniu. I-a luat tatăl lor de la cinci ani la pădure, fiecare era util după puterile lui, i-a pus să planteze puieţi, să cureţe copacii. Au avut mereu de toate în casă, cu şcoala mai uşurel, dar au muncit de mici.
- Am fost la un patron cu carte de muncă, la betoane, îmi dădea 50 de lei pe zi şi la sfârşitu' lunii rămâneam cu două milioane, că de, drumul, mâncarea. Păi tata dă 50 de lei pe zi de om la pădure şi mâncare şi e mai uşor, nu e praf...
Zimbrii iubesc animalele; au câinii liberi, cai îngrijiţi şi răsfăţaţi. Acum au venit cu Doina, iapa albă fătată la ei în curte acum şase ani; pe Doina trebuie s-o priponească dacă au de stat undeva, că altfel n-are răbdare şi pleacă de una singură acasă. E învăţată la mere şi porumb, nu zice nu la zahăr şi trebuie să i se acorde atenţie când doreşte ea.
- Da, mă, da..., şi unul din zimbri o mângâie, că doar Doina dă cu botul şi sforăe uşor.
- Saltă piciorul!, şi Doina ridică piciorul drept. Zimbrul loveşte uşor în laterala potcoavei cu un lemn şi cade o gheată din zăpadă.
- Şi p-ăl'laltul!. Doina ridică şi celălalt picior, gheata din zăpadă cade, dar mai trebuie ceva retuşuri cu un beţişor.
- Stai, mă, că acuşi mergem.
Şi Doina stă, vădit nemulţumită.
- Văd că tractorul stă-n iarnă la grajd, că iapa..., zic eu uitându-mă cu drag la Doina.
- A, păi nu ne înţelegem cu ea, cere la pădure, trebuie s-o scoatem barimi de două ori pe săptămână!
Doina mă studiază cu atenţie; merg şi-i aduc un măr - ştiam din vară că-i plac -, îl mănâncă şi apoi se tot uită în spate, la zimbrii care descărcau lemnele în curte.
- Stai, mă, că treminăm acuşi, scoatem camioneta şi mergem acasă.
Şi-au terminat repede; a plecat întâi camioneta, apoi Doina, fremătând toată, cu căruţa ducând doi zimbri-fii cu feţe aspre, privind drept în vânt.

12 comentarii:

Stefana spunea...

Frumos mai scrii!
Parca i-am si vazut pe "zimbrii" in fata ochilor :D

vic spunea...

he-heee, dragii mosului, romanii ca brazii. dar si asta e o poveste de iarna. oamenii astia nu exista.

mihai apostu spunea...

Romania se salveaza si prin oamenii acestia. Cunosc cel putin doua exemple de tineri curati a suflet si la trup care lucreaza in satul meu cu ziua. Nu este o rusine pentru ei, sunt foarte harnici, nu consuma alcol, nu vor tigari, si alte mofturi. Muncesc, sunt harnici si oamenii se inghesuie sa le ofere de munca. parca vin dintr-o bucla teporala incat si eu la prima convocare a lor am crezut ca e o intamplare. nu e o intamplare, ei exista si mi-as dori sa fie cat mai multi si in toata romania asta care din pacate e plina de smecheri "descurcareti" sau alte forme de exponate corcite romanesti. cat despre talentul tau simona de a relata intamplari traite ... jos palaria. de asta ne esti draga la multi cititoori de pe aceste "meleaguri".

simf spunea...

@Stefana - multumesc. faptul ca-ti place sa citesti ce scriu e o mare bucurie pentru mine.

@vic - daca numai iara sunt povesti adevarate de acest gen, parca mi-as dori doar iarna.

@mihai - mai stiu un tanar in sat, ionut, frumos si curat, voi scrie probabil si despre el odata. (ma faci sa ma rusinez, tu, scriitor cu legitimatie:) )

Iulia spunea...

Iarta-ma ca intreb, dar te putem citi si altundeva? Mi-ar face mare placere sa te citesc si pe hartie.

Ilincaotgramesti spunea...

O Doamne! Despre ce vorbiti?

Vreau si eu Oameni in fata ochilor.

Camioneta lor strabate tara si in lung?

Dani P. spunea...

Ce familie frumoasa ! Si ce grozav i-ai descris. Am ramas privind in urma lor ...

CCristinaC spunea...

Vai ce mi-a placut postarea asta! Mi-a mers la suflet. Cunosc si eu o astfel de familie. Oameni carora nu le-a trebuit scoala dar au invatat sa le fie draga munca si sint mindri de asta.
Si mi-e tare draga Doina...

Anonim spunea...

De ce le spui zimbrii?Sunt cumva bine facuti?Cu muschii bine lucrati de la atatea lemne?
Ca si Stefana i-am vazut cu ochii mintii pe acei zimbrii:)).Imi place foarte mult cum scrii si te citesc cu multa placere...
Zimbrii tai parca sunt coborati de pe Columna, asa mi i-am incipuit.Un sfarsit de saptamana frumos.mai vrei zapada?

simf spunea...

@Iulia - pe hartie numai ocazional (de exemplu aici: http://centrul-cultural-pitesti.ro/index.php , seria cu romulus si remus)

@Ilinca - dupa cum spune vic, astea-s povesti de iarna:)
ei au exploatari forestiere, duc lemne, scanduri si alte cele si la distanta mare, cu tractorul, cu camioneta...

@Dani - si eu privesc mereu lung in urma lor

@CCristinaC - doina e ca un copil rasfatat. ma bucur cand aflu ca sunt OAMENI peste tot, numai ca ei n-apar pe sticla, nu-s mediatizati. ei sunt romania normala, cred eu

@manuela - sunt ca dacii, puternici, cu chipuri aspre, privire dreapta si vant in plete. zapada? inca mai vreau (nu dati! :) ), cu toate ca se revolta toti muschii mei

Neliniştitu' spunea...

Tiii, ce frumos...
E un început de săptămână minunat! Săru' mâna! :)

cristina spunea...

de cand ai scris postul asta eu tot stau si cuget si ma uit ca vaca la poarta noua. cuget cu gura cascata si ori de cate ori revin si citesc, nu pot sa ajung decat la o singura concluzie, aceeasi ca a lui vic: oamenii astia nu exista. oameni muncitori, cu drag si grija de animalele lor, cu respect pentru cei mai mari, cu harnicia si simtul datoriei in ei, cu putere de munca? neeeaaah, asa ceva nu exista!

:-D