Sinistraţi

A început să ningă joi, pe la 10 dimineaţa; domol, aşezat, iar până seara se aşternuseră cam zece centimetri de zăpadă pe care, hărnicuţ, copilul nr. 2 i-a înlăturat de pe zonele de acces înainte să ajungem noi acasă. Vineri a nins cam toată ziua, uşurel, cu un vânt companion care a dantelat mormanele de nea ca pe Sfinx; am dat tone de zăpadă de pe alei, din curte, iar la inspecţia de seară erau deja vreo 30 cm pe zonele necurăţate. Noaptea a nins iarăşi, sâmbătă dimineaţa ningea cu fulgi de gâscă, era soare, o lumină incredibilă şi linişte, multă linişte. Iar curăţenie, troienele de pe marginea gardurilor erau deja prea mari şi a trebuit să scoatem zăpada din curte, pe un teren învecinat. Zeci de drumuri, tone de zăpadă, joacă felină, companie lătrător canină, spart gheaţa ca să putem deschide porţile.
Zgomot clar de motor de tractor; zgomot gâtuit de motor de tractor, brummm-brummm; coboară domnul meu. Plugul n-a putut să urce până la noi, la intrarea în curbă s-a poticnit şi a renunţat. Ia R. dragule lopata cea roşie şi curăţă drumul, cam 100 m; şi maldărele lăsate de plug în curbă – că tot dăduse săracul zăpadă la greu până atunci. Nu s-ar fi hărnicit, dar în jurul prânzului aşteptam să vină nişte lemne – două camionete de salcâm “tocat”.
- Nu urcă, o să vezi, îl sun pe Georgel să-i zic că n-are cum nici cu lanţuri.
Sună; “ Eşti în reţeaua Orange”; buuun.
Pe la 3 jumate auzim soneria; erau doi dintre zimbri, n-au putut urca. Coboară domnul meu cu lanţurile, camioneta tot nu vrea. Sună băieţii acasă, la fratele cel mic, să vină cu căruţa să urce lemnele în curte. Vreo 6-7 drumuri, lemnele condimentate cu zăpadă; după ce-au terminat, Doina, iapa lor albă şi răsfăţată, a scos şi camioneta la liman.
Pe la 6,30 pm erau cam 40 cm de zăpadă, noi cărasem la adăpost cam o cincime din lemne, restul fiind acoperite cu polietilenă; apoi a început să plouă. Domol, aşezat; până spre miezul nopţii, tasând zăpada şi îngreunând-o. Duminică dimineaţă ningea, stratul nou avea cam 15 cm; n-am mai curăţat decât aleile, la poartă, la găini; deja toţi trei aveam o febră musculară zdravănă. Sub zăpadă – râuleţe zglobii de patinoar promiţătorii. După amiază – surprize, surprize! – a continuat să ningă, n-am mai luat seama cât, m-am mulţumit doar să mătur constant zăpada de la intrările în casă.
În astă dimineaţă totul era îngheţat; până la civilizaţie avem 200 de metri de pod de gheaţă.
Dap, suntem sinistraţi. Şi ne place.