Sau planta ochioasă, planta
care curentează; face parte din experimentele anuale – acesta a fost reușit, o
voi mai cultiva – și a ajuns la mine de la Nelu, din semințele vânătorești.
Frunza mestecată dă
senzații aș putea spune tari: întâi ceva pișcături pe limbă, apoi o anestezie
vagă, urmează senzația de foarte rece (chiar și un lichid băut cald pare rece),
hipersalivație și senzație de mentolat, paradoxal, fără urmă de mentol.
La origine, Acmella e
plantă perenă, dar la noi se cultivă ca anuală, pentru că nu suportă gerul, tot
timpul cere apă în cantități rezonabile, iubește soarele, dar nu-i place s-o învăluie
toată ziua; planta crește cam 25 cm, iar ciupirea vârfurilor favorizează ramificarea – se face o tufă compactă care nu lasă buruienile să crească lângă ea. Semințele
au nevoie de lumină ca să germineze (nu se acoperă cu pământ) și de umezeală
(se pune ghiveciul într-o pungă).
Floarea e drăguță și atrage
o mulțime de insecte, nu știu dacă e un bun companion, dar am observat că plantele
de lângă ea o duc mai bine decât cele din alte părți.
Are ceva valențe medicinale:
crește imunitatea, e digestiv, anestezic/analgezic pentru cavitatea bucală, antibacterian,
antifungic, antirid, anti-aging, ba chiar și insecticid.
Dap, îmi place Acmella oleracea.
3 comentarii:
ce interesant!
De unde pot procura și eu semințe?
de aici: https://gradina-de-vis.shopmania.biz/catalog/tag/spilanthes-acmella
Trimiteți un comentariu