A strâns domnul meu mere din grădină pentru ţuică. A cumpărat o maşină dedicată tocării lor, le-a amenajat şi le-a pus într-un frumos butoi albastru de 60 l, în grădină, la soare. Deasupra butoiului, estetic, un lighean roşu, să coloreze zona şi să poată ieşi gazele de fermentaţie. Nu-i stelist, nici măcar amator de fotbal, pur şi simplu aşa s-a nimerit.
Când cu mutatul stolonilor, vine nea Costică, se uită la mere, bagă degetul, miroase.
- Doamnă, merele sunt gata de făcut.
Ok. Îi spun lui Răzvan, vorbeşte cu dom’ colonel şi hotărăsc ei ca duminică să facă ţuica, la dom’ colonel acasă. Cam îndoită eu, speram ca operaţiunea să se execute la noi, să văd şi eu miracolul distilării, dar asta e. Îl ajut pe Răzvan să pună butoiul în maşină, punem şi lemnele aferente operaţiunii şi pleacă domnul meu. După o vreme îl sun aşa, mai mult ca să particip la bucuria lui. Domnul meu tare amuzat.
- Cum merge ţuica?
- Foarte bine (râde). E deja lângă gard.
- ?!?...
- Păi primul litru care a ieşit avea 5 grade pe centă.
(Am aflat eu că centa e o chestie cu care se măsoară tăria alcoolului.)
- Fă-mi o schiţă că nu pricep.
Şi-mi face, aşa că înţeleg şi eu. Şi nea Costică, şi dom’ colonel au crezut că „mere tocate” înseamnă tăiate în sferturi, nu date prin maşina de tocat mere. În aste ultime condiţii, gradul de macerare indica o fermentare optimă pentru distilare. N-a fost să fie, probabil trebuiau lăsate până în primăvară. Au golit cazanul la marginea gardului şi gata tentativa de ţuică.
S-au delectat apoi cu distilarea unui cazan de prune (ale lui dom’ colonel), experienţă utilă pentru domnul meu, care nu văzuse niciodată cap-coadă o astfel de operaţiune. A ajuns acasă după vreo oră de la discuţia noastră, cu ochişorii galeşi şi tare fericit: a gustat la lingură ţuica, nu multă, dar caldă. A picat testul cu „spune paralela 45”, însă era un dulce. Măcar acum ştie teoretic cum trebuie procedat pentru amestecul de prune mere struguri pe care-l are într-un alt butoi. Tot în grădină. Tot albastru. De astă dată cu capac negru. Dar asta în primăvară, la noi.
(Nu i-am spus că previziunile mele cu 300 ml de ţuică pe care o să le facă s-au apropiat de realitate mai mult decât cei „câţiva litri” de care povestea el că o să-i obţină. E asul meu din mânecă, îi voi spune altă dată.)
13 comentarii:
:)) aţi stricat bunătate de mere... nu-i nimic... la anu poate vă iese! have a nice morning.
@costin, au fost folosite pentru deprins experiente utile:)
Este o chestiune de prestigiu pentru orice gradinar sa fie in stare sa faca alcool din roadele gradinii. Poate fi orice: mere, pere, prune, visin etc. important este sa rezulte alcool dupa procesare.
Pana acum eu am reusit sa fac doar visinata din roadele gradinii, dar testul suprem va fi palinca de prune. Daca voi ajunge vreodata la preformanta de a face palinca proprie cred ca am trecut la un alt nivel al gradinaritului :D.
Va doresc mult succes si voua!
PS: nici nu stiam ca se poate face tuica din mere...
@huni - si domnul meu a facut zmeurata si e tare mandru de ea. eu inca nu am invatat sa apreciez gustul tuicii (pe-al palinicii insa da), dar am inteles ca cea de mere are un parfum special, numai ca distilarea e indicat sa se faca in primavara. astept vesti despre palinca ta de prune.
Ai reuşit? Continuă! N-ai reuşit? Continuă!
@totfu - ii transmit :)
@simf ei, practice makes perfect. Mai incearca si tu :)) nici berea nu ne place din prima.
simpatice aventuri de toamna; sa vedem ce beti pina la primavara :-))
@huni, tot incerc de ani buni, dar mirosul ma impiedica.
@vic - vine vremea compoturilor si a ceaiurilor de fructe, mmm... din fructele puse la congelator pe vara special in ast scop.
ei... pai in materie de tuica ma puteti intreba pe mine. provin dintr-o zona unde fructele cresc din abundenta , pe toate coastele , prin toate gradinile , pe toate drumurile ...
Buzau , zona de deal spre munte , pe drumul catre Brasov. Exact de unde incep livezile - sau , cu amaraciune o spun , de unde incepeau candva ca de cand cu retrocedarea 50% au disparut)
tuica se face din absolut orice fruct , tuica de pruna , tuica de mere , pere , corcoduse , piersici, caise-care este de departe cea mai parfumata care poate exista, tuica de tescovina - adica ce ramane dupa ce-ai tras vinul. Se face tuica din compot sau gemuri sau dulceturi care s-au invechit sau nu v-au iesit sau s-au bombat , tot fruct e , no problem. Ideal totusi e sa nu amestecati prunele sau caisele cu alte fructe. Nici prastina de la struguri. Nici corcodusele. Celelalte pot fi puse la gramada sau nu , in functie de cat de multe fructe dispuneti. Normal ca daca ai un butoi de mere ar fi pacat sa scapi in el si altceva si sa nu scoti un produs curat dar daca n-ai... merge si-asa.Eu personal nu ma dau in vant dupa palinca pentru ca este prea tare. multi se plang de mirosul tuicii. Daca miroase urat/neplacut inseamna ca n-a fost facuta cum trebuie. Poate cazanul n-a fost curatat suficient de bine , poate a fost lasata sa curga prea mult si s-a coclit -are un gust amarui-, poate s-a lipit terciul si iese afumata , poate fructele n-au fost prea coapte si n-au avut suficient zahar si iese acra. O tuica buna buna nu trebuie sa miroasa urat ci sa simti parfumul fructului din care e facuta. D'aia va ziceam de tuica de caise care este minunata. Nu trebuie sa te doara capul dupa ce-o bei nici daca te imbeti prastie. Nu trebuie sa fie nici prea tare ca atunci deja nu mai e tuica dar nici prea moale ca atunci parca e indoita cu apa. O tuica e buna atunci cand poate fi bauta si vara pe cele calduri dar si iarna , simpla sau fiarta la gura sobei indulcita cu zahar si aromata cu boabe de piper. Mda, tre' sa-mi iau si eu un cazan de tuica dar pana acum n-am gasit dimensiunea potrivita. Tuica de pitesti la fel ca si cea de buzau sunt renumite in materie asa ca... spor la treaba.
@daiana - ce abundenta de informatii, esti o comoara!
carnati de plescoi ai mancat vreodata? nu din supermarket ca aia sunt facaturi.
@daiana - numai din supermarket, din pacate.
Trimiteți un comentariu