Schimb confort urban pe libertate rurală (68). Circular şi discuri pentru metal

Cum era şi firesc, de când avem harta cerului e înnorat. Asta nu ne împiedică însă ca seară de seară să ieşim în faţa bucătăriei cu harta în mână, să căutăm, apoi să mergem în mijlocul curţii (cu lanterna) şi să ne minunăm iarăşi. Vine ea şi o seară senină, ştiu eu.
Până atunci, a venit lada pentru cereale; a „bronzat”-o domnul meu cu lampa de gaz – pentru dezinfectare şi descurajarea carilor -, a compartimentat-o grâu-porumb, am pus-o pe poziţia dedicată şi am umplut-o. Arată chiar bine.
Cum cutia de grâu rămăsese liberă, am aşezat acolo crănţănelele pentru câini&pisici. Dar îi trebuia un capac… Răzvan nu era acasă, aşa că găsesc eu o fostă uşă de mască de chiuvetă… Măsor, trasez, tai placajul (relativ drept) cu circularul. Până aici e ok, dar ce mă fac cu zona din aluminiu? Caut polidiscul. Pe el, montat un disc cu nişte moţoflengăre atârnânde folosit la lustruit diverse. Caut discurile, le găsesc, daaar, oare care or fi discurile pentru metal?! Lăsaţi. Caut bomfaier. Nu găsesc. Îmi amintesc de mini-fierăstrăul pentru tăiat oase. Încerc. Merge. Insist. Merge greu de tot şi după vreo zece minute renunţ – reuşisem doar să zgârii aluminiul. Vine acasă domnul meu şi în mai puţin de un minut îndreaptă şi frumoasele margini ale capacului, taie şi aluminiul. Cam frustrant pentru mine, dar rezultatul final m-a încântat. Şi-n plus acum ştiu care sunt discurile pentru metal…