După 18 ani

- Domnul… Doamna…
O cunoştinţă comună face prezentările. El – un domn distins, îmbrăcat la patru ace, la vremea lui sigur a făcut furori în populaţia feminină fertilă. Eu – în bocanci, blugi, geacă* şi cu rucsac, ca o doamnă ce mă aflu.
- Eu vă ştiu de ani buni, doamnă, de când era fetiţa mică… În oraş dumneavoastră şi încă un domn ce aveaţi pe-atunci hamuri de purtat copiii în spate.
(Recunosc, aveam. Şi mai era un domn care-şi plimba fiul tot în ham, fiu care peste ani a fost coleg de clasă cu fiica noastră.)
- ?!?...
- Da, şi pe soţ îl ştiu. Eraţi singurii din oraş care eraţi foarte tineri, cu copil în căruţ şi cocker black and tan.
- Păi cockerul chiar era singurul din oraş black and tan.
- Probabil, dar eraţi o apariţie remarcabilă, pitoreşti, doi tineri cu un căruţ şi-un câine… Vă vedeam jos la Grotă, sus, în cartier, la terasă, prin centru tot aşa…
Atunci m-a lovit o bruscă revelaţie: doar noi, părinţi responsabili, ce mergeam cu copila din dotare în crâşmă, fie ea şi terasă, de când avea 10 zile. Să ştie fata de mică ce-i bun, ce-i rău.

* Ştiu că în DEX e o giacă, două giace. E opinia Academiei, nu şi a mea.